Fântâna Cantacuzino

Fântâna Cantacuzino

Fântâna Cantacuzino este un monument situat în Parcul Carol I din Bucureşti, construit într-o concepţie neoclasică. Fântâna a fost construită în anul 1870 de către George Gr. Cantacuzino, edilul Bucureştiului din acea vreme. Până în anul 1863, Bucureştiul avea o fântână monumentală, construită în secolul al XVIII-lea, de către mitropolitul Filaret al II-lea, amplasată pe dealul Filaret, cunoscută sub numele de Fântâna de pe Dealul Filaret. În timp, monumentul s-a deteriorat extrem de mult, astfel încât deşi au existat încercări de a-l salva (între anii 1861-1870), de către Consiliul Municipal, acesta a fost dărâmat în primăvara anului 1863. Municipalitatea a hotărât construirea unei alte fântâni pe Dealul Filaret, la fel de monumentală, fapt care se împlineşte în anul 1870, sub orânduirea lui Cantacuzino. În şedinţa Consiliului Municipal al Bucureştiului, desfăşurată în 8 august 1869, a fost decis ca fântâna să fie numită Fântâna George Grigore Cantacuzino.

Fântâna, construită pe blocuri masive de piatră care imită stâncile, are aspectul unui paralelipiped în două registre. Faţada este încadrată de basoreliefuri, având stâlpi şi piloni de susţinere. Fiecare pilon este acoperit cu plăci de ceramică şi prezintă steme în relief, care ilustrează imaginile unor cavaleri medievali.

Anterior, fântâna conţine o firidă boltită, la rândul ei, aceasta conţine în partea de jos un vas oval construit din piatră, din care izvorăşte apa.

Bibliografie

• Florian Georgescu, Paul Cernovodeanu, Alexandru Cebuc. Monumente din Bucureşti. Bucureşti: Meridiane 1966