Gheorghe Lazăr
de la Enciclopedia României
Gheorghe Lazăr | ||
Născut | Avrig, judeţul Sibiu, Braşov, judeţul Braşov | |
Decedat | 17 septembrie 1823, Avrig, judeţul Sibiu | |
Mormânt la | Avrig | |
Ocupaţie | teolog, profesor, scriitor | |
Părinţi | George şi Maria Lazăr |
Gheorghe Lazăr (n. 1779, Avrig, judeţul Sibiu - d. 17 septembrie 1823, Avrig, judeţul Sibiu) a fost teolog, profesor, scriitor, întemeietorul şcolii naţionale româneşti.
Originea şi familia
A fost cel mai mic dintre cei cinci copii ai familiei George şi Maria Lazăr.
Studiile şi activitatea
Luat sub protecţie de baronul Samuel von Brukenthal, a fost trimis la şcoală la Cluj. A studiat apoi ştiinţele fizico-matematice, iar ulterior teologia la Universitatea din Viena.
S-a întors la Sibiu, unde a fost hirotonit arhidiacon al scaunului episcopal. A fost numit profesor-catihet la seminarul teologic. După ce a ţinut o predică răsunătoare împotriva stării de lucruri din vremea sa, a primit o mustrare din partea episcopului Moga, iar drept urmare a trecut munţii, la Bucureşti.
În 1816 s-a adresat Eforiei şcolilor, propunând o programă pentru înfiinţarea unei şcoli în limba română. După îndelungi tărăgănări, i s-a aprobat înfiinţarea unei şcoli şi a primit un mic spaţiu în edificiul de la Sfântul Sava. În această şcoală au învăţat elevi care ulterior s-au distins în istoria românilor, care de exemplu Ion Heliade Rădulescu. Din îndemnul lui Lazăr au fost trimişi la studii în Italia câţiva elevi, care urmau să se pregătească a deveni profesori la şcolile naţionale româneşti.
În timpul revoluţiei lui Tudor Vladimirescu din anul 1821 şcoala lui Gheorghe Lazăr a fost închisă temporar, iar acesta s-a întors la Avrig, unde a murit în anul 1823.
În urma exemplului dat de Gheorghe Lazăr s-au înfiinţat şi alte şcoli româneşti, cum ar fi cea de la Bucureşti în 1823, de la Slatina în 1824 şi de la Craiova în 1826. După ce s-au întors de la studii elevii trimişi în străinătate, mişcarea naţională a căpătat un avânt şi mai puternic. Unul dintre aceştia, Petrache Poenaru, a extins mult activitatea şcolară, fiind el director al şcolilor române.
A fost înmormântat în curtea bisericii ortodoxe din Avrig.
Bibliografie
- Diaconovici, C. - Enciclopedia română publicată din însărcinarea şi sub auspiciile Asociaţiunii pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român, volumul III, 1904, Editura W. Krafft, p. 68