Guberniul Transilvaniei

Guberniul Transilvaniei a fost un organ colectiv compus din 12 membri, care avea rolul de a-l ajuta pe guvernatorul Transilvaniei să administreze provincia. Guberniul a fost înfiinţat prin diploma imperială de la 16 octombrie 1690, premergătoare Diplomei Leopoldine (din 1691), care instaura dominaţia habsburgică în Transilvania. Cei 12 membri activau pe post de consilieri ai guvernatorului şi se constituiau din trei catolici iar restul din celelalte religii „recepte” (luterani, calvini, unitarieni). Sediul Guberniului, ca şi cel al Guvernatorului, s-a aflat iniţial la Alba Iulia, apoi la Sibiu şi în fine la Cluj.

Oficial s-a numit Regium Gubernium, Crăescul gubernium, Consiliul gubernial regal (Consilium Regium Guverniale) sau Consiliul provincial, şi reprezenta o formă de continuitate faţă de Consiliul principelui (tot cu 12 membri), care a activat în perioada când Transilvania era principat autonom. Între anii 1709-1713, Guberniul a fost temporar înlocuit cu o „Deputaţiune a ţării” (Landesdeputation), cu câte patru membri din fiecare religie receptă.

Alături de Guvernator, Guberniul a fost cel mai important organ administrativ local din Transilvania, dar, împreună cu Guvernatorul, era subordonat Împăratului şi Cancelariei Aulice Transilvane. El se ocupa cu chestiunile de natură politică, administrativă, religioasă, şcolară şi în parte financiară. În paralel, Guberniul avea şi atribuţii judecătoreşti, ca instanţă de apel în procesele care depăşeau suma de 3.000 de florini. Tot el judeca crimele de lezmajestate sau trădare de patrie.

Guberniul se întrunea periodic în şedinţe la care participau, de regulă, Guvernatorul, Tezaurarul, Generalul-comandant, preşedintele Tablei regale şi cancelarul provinciei. Hotărârile se luau prin vot, cu majoritate. Românii, ortodocşi, nu aveau acces la conducerea Transilvaniei.

Bibliografie

• Sachelarie, Ovid; Stoicescu, Nicolae (coord.), Instituţii feudale din ţările române. Dicţionar, Editura Academiei Republicii Socialiste România, Bucureşti, 1988