Ioan Lemeni

Ioan Lemeni
Născut		23 aprilie 1780, Dezmir, judeţul Cluj
Decedat		29 martie 1861, Viena
Ocupaţie		episcop

Ioan Lemeni (n. 23 aprilie 1780, Dezmir, judeţul Cluj - d. 29 martie 1861, Viena), episcop unit (greco-catolic) din 1832, suspendat de baronul Puchner în noiembrie 1848 pe motiv că a colaborat cu guvernul ungar. În 1842, alături de episcopul ortodox Vasile Moga, a cerut respectarea drepturilor românilor din Pământul Crăiesc şi a protestat împotriva proiectului de lege al Dietei din Cluj care prevedea introducerii limbii maghiare în administraţia internă a bisericilor, în toate corespondenţele oficiale şi ca limbă de predare în şcolile Blajului.

Biografie

S-a născut la Dezmir, lângă Cluj, din părinţi nobili. A urmat seminarul catolic „Sf Iosif” din Cluj, apoi la seminarul din Blaj şi în fine la cel din Oradea, unde a absolvit teologia. La 1 octombrie 1805 a fost sfinţit preot şi numit profesor de filosofie şi istorie bisericească la Blaj. În 1807 devine paroh şi protopop de Cluj, unde a contribuit semnificativ la trecerea locuitorilor la biserica unită.

La 28 octombrie 1819 este numit canonic şi se mută la Blaj anul următor. În această perioadă, Veniamnin, mitropolitul Moldovei, îl invită la Iaşi pentru a ajuta la înfiinţarea institutelor culturale dar episcopul Ion Bob îl reţine şi îl numeşte secretar al său, la Blaj. Totodată, predă istoria bisericească la seminarul teologic. Dar la 2 octombrie 1830, episcopul Bob se stinge din viaţă. Lemeni a fost ales mai întâi vicar capitular, apoi la sinodul din 15 mai 1832 este pus în fruntea scaunului episcopal. În august este numit de împărat, iar în aprilie 1833 este confirmat şi de Vatican, aşa că sfinţirea sa ca episcop are loc la 6 iunie 1833, la catedrala din Oradea, de către episcopul Samuil Vulcan.

La primul sinod organizat imediat după instalarea sa în scaunul episcopal de Blaj, se ia hotărârea înfiinţării unei şcoli cu învăţător în fiecare parohie. Lemeni va face multe reforme în şcoală, prin care impulsionează şcolile din Blaj. Printre altele, înfiinţează noi catedre la gimnaziu şi încredinţează catedra de istorie universală lui Simion Bărnuţiu. Cursurile la care predau profesori vestiţi atrăgeau tineri studenţi din toate zonele.

În 1837, Lemeni construi, pe cheltuiala sa, cele două turnuri ale catedralei din Blaj.

În 1842, Ioan Lemeni, împreună cu Vasile Moga, episcop greco-ortodox al Sibiului, înaintează Dietei de la Cluj o petiţie cu privire la drepturile religioase şi politice ale românilor din „fundul regiu” (Pământul Crăiesc). Mai mult, la 8 martie 1842 înaintează Curţii de la Viena un protest al capitlului din Blaj împotriva proiectului de lege prin care Dieta de la Cluj urmărea introducerea limbii maghiare în administraţia şi corespondenţa bisericească şi ca limbă de predare în şcolile din Blaj. Faimosul său protest a reuşit să împiedice adoptarea proiectului.

Revoluţia de la 1848 din Transilvania îl găseşte pe episcopul Ioan Lemeni în prim-planul luptei de emancipare naţională a românilor ardeleni. Împreună cu episcopul greco-ortodox Andrei Şaguna, el prezidează Adunarea naţională din 3/15 mai 1848 de la Câmpia Libertăţii din Blaj. Totodată, este ales ca membru al delegaţiei care avea să meargă la Dieta de la Cluj. Dar la 28 septembrie, Lamberg este ucis la Budapesta şi Viena decide dizolvarea Dietei de la Pesta. Lemeni se găsea în capitala maghiară şi, întorcându-se la Blaj, este forţat să rămână la Cluj, unde va rămâne pe tot parcursul revoluţiei.

Între timp, la 8 noiembrie 1848, generalul Puchner sechestrează toate veniturile domeniului episcopesc. Mai mult, în martie 1850, Lemeni este forţat să abdice de la scaunul episcopal şi la 10 aprilie 1850 pleacă la Viena. Va rămâne în capitala austriacă până la sfârşitul vieţii. Moare la 26 martie 1861 şi este înmormântat în cimitirul Simmering din Viena. În 1907, osemintele sale sunt readuse în ţară şi îngropate în biserica mitropolitană din Blaj.

Bibliografie

• Predescu, Lucian - Enciclopedia României. Cugetarea, Editura Saeculum, Bucureşti, 1999 ISBN 973-9399-03-7
• Suciu, Dumitru - Antecedentele dualismului austro-ungar şi lupta naţională a românilor din Transilvania (1848 - 1867), Editura Albatros, Bucureşti, 2000 ISBN 973-24-0691-7 pp. 299-317