Ioana Radu

Ioana Radu
Născută		17 februarie 1917, Bucureşti
Decedată		18 septembrie 1990, Bucureşti
Ocupaţie		cântăreaţă

Ioana Radu (n. 17 februarie 1917, Bucureşti – d. 18 septembrie 1990, Bucureşti). Cântăreaţă de muzică populară şi romanţe.

Biografie

Pe numele adevărat Eugenia Jana Braia, studiază la Liceul „Elena Cuza” din Craiova, unde profesoara de muzică, Elena Simionescu, îi cultivă dragostea pentru cântecul lăutăresc şi mai ales pentru romanţă. După un periplu la Calafat şi Corabia, în 1936, din cauza situaţiei financiare precare, şi-a părăsit soţul stabilindu-se la Bucureşti. După câteva înregistrări la Radio, la propunerea dirijorului Alfred Alessandrescu, participă, şi se califică – alături de Rodica Bujor (Eugenia Nedelea) – la concursul de muzică populară organizat de Radio, la care erau înscrişi peste 800 de interpreţi, cu numele de artistă Ioana Radu, pe care i-l dă compozitorul Ion Filionescu.

În 1947, la sărbătorirea a 40 de ani de carieră a compozitorului Grigoraş Dinicu, la Ateneul Român, a cântat împreună cu Maria Tănase, Rodica Bujor, Fănică Luca şi Ion Luican, având drept acompaniament orchestra „Barbu Lăutaru”. Ulterior, a fost angajată la Teatrul de Estradă „Constantin Tănase”, unde cânta şi Maria Tănase, iar apoi la Circul de Stat.

Considerată cea mai importantă cântăreaţă de romanţe, a interpretat o serie de piese compuse special pentru ea: Am început să-mbătrânesc, Aş vrea iar anii tinereţii (Henry Mălineanu), Mi-e dor (N. Danielescu) sau La umbra nucului bătrân (Ionel Fernic). Într-un turneu, pe şoseaua Orşova-Caransebeş, autobuzul care transporta artiştii a fost implicat într-un accident de circulaţie, Ioana Radu a fost grav rănită la picioare, rămânând cu sechele pe viaţă.

Spectacolele de adio, de retragere din viaţa muzicală le-a dat în Timişoara, Arad şi Cluj-Napoca, pe stadioane, datorită mulţimii oamenilor care doreau să fie alături de marea artistă. A participat la mai multe ediţii ale Festivalului Naţional de Romanţe „Crizantema de Aur”, de la Târgovişte. În 1986 Ion Popescu-Gopo a inclus-o în documentarul Bucureştiul ieri, Bucureştiul azi, Bucureştiul mâine. Această „redutabilă ambasadoare a cântecului românesc” mărturisea: „pentru mine romanţa este raţiunea de a fi! Am iubit-o, am cântat-o, am adunat-o şi am risipit-o”.

Bibliografie

• George Marcu (coord.), Dicţionarul personalităţilor feminine din România, Editura Meronia, Bucureşti, 2009.