Jitnicer

Jitnicerul era în Evul Mediu un dregător din Moldova şi Ţara Românească însărcinat cu adunarea grânelor din toată ţara cuvenite domnitorului. Era considerat, ca şi clucerul, "veghetor de bucate". Numele său vine de la cuvântul slavon jito, adică "grâu".

În Moldova a fost amintit pentru prima oară în anul 1558. Jitnicerul se îngrijea ca grânele să fie aşezate în depozite (jitniţe), iar din a doua jumătate a veacului al XVII-lea veghea, asemeni pitarului, asupra tainului de pâine care se împărţea la curtea domnească slujitorilor şi oaspeţilor străini. În secolul al XVIII-lea ocupa locul al şaptelea sau al optulea între boierii de divan de starea întâi.

În Ţara Românească funcţia de jitnicer a apărut doar în vremea celei de-a doua domnii a lui Grigore Ghica (1672-1673) şi la începutul primei domnii a lui Gheorghe Duca (1673-1678).

Bibliografie

• Magazin Istoric - anul V, nr. 5 (50), mai 1971