Junior

de la Enciclopedia României

Salt la: navigare, căutare

Junior a fost o familie de calculatoare personal-profesionale produse la Întreprinderea de Echipamente Periferice (IEPER) în a doua jumătate a anilor '80. Pentru proiectarea seriei, specialiştii din cadrul Atelierului de Proiectare a Terminalelor şi echipamentelor Grafice (APTG) au beneficiat de experienţa acumulată în conceperea, producţia şi urmărirea funcţionării terminalului TPD, lansat pe piaţă în 1983.

Calculatoarele Junior au fost proiectate ca modele „desktop computers”, de dimensiuni şi gabarit reduse şi cu o structură modulară.

Junior

Calculatorul Junior

Primul model din serie a fost numit Junior (sau, mai rar, TPD Junior, Junior-80) şi a fost introdus în producţia de serie în cursul anului 1985. Acesta fusese proiectat pentru utilizarea în diverse domenii: calcule ştiinţifice, planificare, finanţe-contabilitate, statistică, management, învăţământ, proiectare asistată de calculator etc.

Cu o fiabilitate mai ridicată decât a celorlalte microcalculatoare produsce de IEPER (TPD şi TDF), Junior era un sistem compatibil CP/M, construit în jurul microprocesorului Z80 (2,5 MHz). Dispunea de patru canale de acces direct la memorie, prin intermediul unui controlor DMA tip Intel 8257, opt canale de ceas programabile (Z80-CTC la 2,5 MHz) şi sistem de întreruperi vectorizate de tip dasy-chain, pe 8 nivele, implementat cu ajutorul circuitului Intel 8259. Avea 64 kB RAM şi 2 până la 16 kB EPROM.

Afişajul, monocrom, era posibil numai în mod text, fiind realizat cu circuitul Intel 8275. O fereastră de text conţinea 80×24 caractere, fiecare caracter fiind realizat pe 5×7 pixeli în cadrul unei matrici de 6×12 pixeli.

Controlorul Intel 8272 oferea posibilitatea cuplării a maxim patru unităţi de disc flexibil de 8 sau 5¼ inci. Dischete puteau fi formatate în simplă sau dublă densitate, cu sectorizarea informaţiei în format compatibil IBM.

Junior avea două interfeţe seriale sincrone/asincrone (standard RS 232) şi două interfeţe paralele de 8 biţi, programabile, la care se puteau cupla tastatura de tip ASCII sau EBCDIC şi o imprimantă.

Toate aceste circuite formau unitatea centrală, care era alimentată cu o sursă în comutaţie capabilă să furnizeze tensiunile de +5 V şi -12 V necesare.

Sistemul de operare al calculatorului Junior era compatibil CP/M versiunea 2.2 şi conţinea rutinele BIOS pentru sistemul de înteruperi, lucrul cu memoria, unităţile de disc flexibil, ceasul de timp real şi interfeţele seriale şi paralele. Ca limbaje de programare, Junior avea un macroasamblor relocabil şi un asamblor absolut, limbaje de nivel înalt cu bibliotecă şi compilator (FORTRAN, C, COBOL, PL/I, PASCAL), cu interpretor, compilator şi bibliotecă (BASIC), cu interpretor (FORTH) sau cu editor, compilator şi depanator (TURBO PASCAL). Mai puteau fi instalate editorul de texte SUPERTEXT, baze de date (dBASE II, DataStar, Multiplan etc.), jocuri etc.

Deşi putea lucra în cele mai diverse domenii, Junior a fost destinat în principal pentru crearea şi exploatarea bazelor de date de dimensiuni mici şi mijlocii şi pentru introducerea datelor în diverse forme, în special în sensul emulării formatelor vechi gen cartelă perforată. Editorul SUPERTEXT, conceput de IEPER şi ITCI, permitea introducerea şi manipularea de texte conţinând inclusiv caractere româneşti. De asemenea, Junior avea posibilitatea să emuleze şi terminale video de tip VT 100 sau VT 52.

Junior XT

Calculatorul Junior XT

În 1987/1988 a fost lansat pe piaţă cel de-al doilea model al seriei, Junior XT, compatibil cu sistemele IBM PC/XT.

Calculatorul a fost conceput în jurul microprocesorului Intel 8086 (pe 16 biţi), lucrând la o viteză de 4,77 MHz. Opţional, Junior XT putea fi dotat cu un coprocesor matematic Intel 8087, util pentru creşterea vitezei operaţiilor în virgulă flotantă. În configuraţia standard, calculatorul dispunea de 640 kB de memorie RAM, adaptor grafic CGA, controlor pentru discuri flexibile, o ieşire pentru interfaţa paralelă (pentru cuplarea imprimantei) şi două pentru interfaţa serială, care folosea standardul RS 232.

Tastatura şi monitorul erau separate de unitatea centrală, ca şi în cazul calculatorului Junior. Din unitatea centrală făceau parte una sau două unităţi de disc flexibil de 5¼ inci, care puteau lucra cu dischete având dublă densitate (360 kB) sau cvadruplă densitate (720 kB) şi, opţional, un hard disk de 5,15 inci sau 3,5 inci, având o capacitate cuprinsă între 20 şi 70 MB. Monitorul livrat în configuraţia standard era monocrom, dar faptul că Junior XT avea adaptor CGA îi permitea acestuia să afişeze imagini şi pe monitoare color, în cel mult 16 culori şi la o rezoluţie maximă de 640×200 pixeli.

Compatibil cu modelul IBM PC/XT, calculatorul Junior XT putea rula orice program scris pentru acesta, inclusiv sistemele de operare MS-DOS sau PC-DOS.

Acest model a fost conceput să fie utilizat în aplicaţii de birou (editoare de texte, baze de date), în management, în educaţie, pentru jocuri etc. În plus faţă de aceste domenii, Junior XT s-a dovedit util în proiectarea asistată de calculator, folosind programele specializate AUTOCAD, ORCAD, REDAC şi altele. De asemenea IEPER a realizat un sistem grafic compus din echipamente producţie proprie: calculatorul Junior XT, un plotter din familia PIF, conectat la unul din porturile seriale, şi o imprimantă grafică model IMPACT, conectată la portul paralel.

Bibliografie

  • Dulcu, Gabriel, Un nou microcalculator românesc: Junior, în „Ştiinţă şi tehnică”, nr. 6/1987.
  • Microcalculatorul Junior-XT, în „Tribuna Economică”, 22 iunie 1990.