Marea Baterie

Marea Baterie a fost o mare grupare de artilerie românească din a treia bătălie pentru Plevna în timpul Războiului pentru Independenţă, din anii 1877-1878.

Plevna constituia un important nod de comunicaţii în timpul războiului ruso-turc din anul 1877. Această localitate şi împrejurimile ei fuseseră puternic fortificate de Osman-Paşa, conducătorul armatei otomane din această zonă, interzicând trecerea trupelor ruse şi punându-le în mare impas după ce acestea au asaltat de două ori redutele din zonă, suferind înfrângeri serioase.

Ca urmare a implicării României în războiul ruso-turc, armata română a primit misiunea ca împreună cu armata rusă să cucerească Plevna şi pentru această sarcină i s-au alocat numeroase forţe.

Una dintre forţele armatei române implicate în bătălia pentru Plevna a fost "Marea Baterie", constituită iniţial din artileria Diviziei 4 infanterie română. Această grupare de artilerie a primit numele de Marea Baterie pentru că era alcătuită dintr-un număr mare de guri de foc, 48 tunuri ale armatei române, acţionând împreună cu alte 98 tunuri ruseşti. A fost amplasată pe Dealul Viilor, la cca 2.500 metri de redutele turceşti, pe creasta de la nord-est de satul Griviţa şi era comandată colonelul Henrich Herkt, din armata română. În timpul celei de-a treia bătălii pentru Plevna (26 august/7 septembrie-30 august/11 septembrie) a avut misiunea ca împreună cu artileria rusă să facă pregătirea de artilerie în vederea asaltului decisiv al infanteriei asupra redutelor de la Griviţa, cu scopul cuceririi localităţii Plevna. Componenţa Marii Baterii se va modifica pe parcursul celei de-a treia bătălii pentru Plevna, prin adăugarea de noi baterii de artilerie şi prin detaşarea altora pentru diferite alte misiuni.

Iniţial, Marea Baterie a fost constituită din următoarele subunităţi de artilerie:

• bateria 1, comandată de căpitanul Nicolau, din Regimentul 2 artilerie
• bateria 2, comandată de căpitanul Bereşteanu, din Regimentul 2 artilerie
• bateria 3, comandată de căpitanul Kalinderu, din Regimentul 2 artilerie
• bateria 1, comandată de căpitanul Alexandrescu, din Regimentul 3 artilerie
• bateria 3, comandată de căpitanul Lupaşcu, din Regimentul 3 artilerie
• bateria 5, comandată de căpitanul Dănescu, din Regimentul 3 artilerie
• bateria 4, comandată de căpitanul Şomănescu, din Regimentul 4 artilerie
• bateria 5, comandată de căpitanul Bunescu, din Regimentul 4 artilerie

Pregătirea de artilerie era planificată să aibă loc între 26 august/7 septembrie-29 august/10 septembrie, prin bombardarea redutelor turceşti identificate în jurul satului Griviţa, pentru a le reduce forţa combativă.

În prima zi a pregătirii de artilerie, 26 august/7 septembrie, artileria română a tras cu precizie asupra ţintelor inamice, de la distanţe de 2.200-2.500 metri, efectul asupra obiectivelor fiind redus, acestea nesuferind pagube semnificative. Precizia mare a tragerilor efectuate de artileriştii români a determinat comandamentul rus să ceară câteva secţii româneşti de artilerie pentru sectorul său de asediu.

În noaptea de 26 august/7 septembrie spre 27 august/8 septembrie au avut loc numai trageri de hărţuire.

Ziua de 27 august/8 septembrie a însemnat pentru Marea Baterie creşterea puterii de foc, prin primirea de noi baterii româneşti, din artileria Diviziei 3 infanterie:

• bateria 4, comandată de căpitanul Manolescu, din Regimentul 2 artilerie
• bateria 2, comandată de căpitanul Tomescu, din Regimentul 3 artilerie
• bateria 6, comandată de căpitanul Stoika, din Regimentul 3 artilerie
• bateria 1, comandată de căpitanul Boteanu, din Regimentul 4 artilerie
• bateria 3, comandată de căpitanul Crăiniceanu, din Regimentul 4 artilerie
• bateria 6, comandată de căpitanul Georgescu, din Regimentul 4 artilerie

Aceste noi baterii au fost amplasate pe Dealul Verbiţei, la cca 3.000 metri de ţintele inamice.

Bombardamentele au continuat în această zi ca şi în ziua anterioară, cu aceleaşi rezultate slabe asupra ţintelor. Artileria Diviziei 4 infanterie a reuşit să neutralizeze tunurile otomane din reduta Griviţa 1.

În dimineaţa acestei zile, după ce Marea Baterie a deschis focul, un reduit turcesc amplasat la cca 900 înaintea redutei Griviţa 1 a deschis foc de contrabaterie împotriva acesteia. Un detaşament din Divizia 4 infanterie a primit ordinul de a ataca acest reduit şi de a-l cuceri. Pentru sprijin, detaşamentul a primit o secţie din bateria 1 artilerie călăreaţă din Regimentul 3 artilerie, comandată de sublocotenentul Alexandru Hartel (acesta va fi grav rănit în timpul atacului reduitului). Ulterior, detaşamentul va primi ca sprijin şi bateria 3 din acelaşi regiment de artilerie. După-amiaza reduitul a fost atacat şi cucerit şi va fi menţinut de trupele române pe timpul nopţii următoare, în ciuda unui puternic contraatac turcesc ce viza recâştigarea acestei poziţii.

În ziua de 28 august/9 septembrie au continuat bombardamentele cu intensitate, Marea Baterie apropiindu-se de poziţiile turceşti şi constituind din forţele disponibile o baterie mai mică, în apropierea reduitului cucerit cu o zi înainte. Artileria Diviziei 4 infanterie s-a apropiat la 1.800 metri de inamic, iar cea a Diviziei 3 infanterie la cca 2.500 metri. Pe o ridicătură de pământ din apropierea reduitului turcesc cucerit cu o zi înainte s-a constituit aşa-numita de către artilerişti "baterie de 10 tunuri" formată din bateria 3 din Regimentul 3 artilerie, comandată de căpitanul Lupaşcu şi din două secţii din bateria 2 din Regimentul 2 artilerie, cunoscută şi sub numele de "Bateria de la Movilă" datorită poziţiei ridicate pe care a fost amplasată. În această zi tunurile Marii Baterii au tras cca 100 lovituri de fiecare gură de foc.

Ziua de 29 august/10 septembrie 1877 a avut pentru Marea Baterie aceeaşi desfăşurare ca şi zilele anterioare, cu bombardamente intense asupra poziţiilor turceşti identificate.

Ziua de 30 august/11 septembrie a fost ziua asaltului decisiv asupra redutelor de la Griviţa. Pentru a sprijini atacul infanteriei, Marea Baterie, împreună cu artileria rusească, a susţinut în această zi trei bombardamente importante. Primul a început în zorii zilei, al doilea a început la ora 14.30, iar al treilea la ora 15.15, ultimul coincizând cu pornirea la atac a coloanelor de infanterie. Efectul asupra ţintelor nu a putut fi observat din cauza ceţii dense. Divizia 3 infanterie română s-a retras după patruzeci de minute de atac, cu pierderi mari, după ce atacase de fapt reduta Griviţa 2, în loc de reduta Griviţa 1, din cauza recunoaşterii defectuoase a poziţiilor inamice. Divizia 4 infanterie română va ataca reduta Griviţa 1 susţinută fiind de focul "Bateriei de la Movilă", întărită cu o secţie din bateria 2 din Regimentul 2 artilerie. După treizeci de minute de asalt, Divizia 4 infanterie română se va retrage fără nici un rezultat şi va relua asaltul la ora 16.20 minute, cu ajutorul focului de artilerie tras de aceeaşi baterie, dar tot fără a reuşi să cucerească reduta.

Din cauza pierderilor suferite, a oboselii şi a uzurii tunurilor, bateria 3 din Regimentul 3 artilerie va fi înlocuită cu bateria 4 din Regimentul 4 artilerie.

Cea de-a treia bătălie pentru Plevna s-a soldat cu un eşec, datorită lipsei de experienţă a comandanţilor şi a trupei. Singurul succes militar al acestei bătălii a fost cucerirea, cu pierderi foarte mari, a redutei Griviţa 1 şi capturarea a cinci tunuri turceşti. Aceste tunuri vor fi aduse în România şi vor fi dispuse, din ordinul regelui Carol I, la statuia lui Mihai Bravu şi la garda Palatului domnesc, unde vor sta până în anul 1916, când ele vor fi luate înapoi de turci după ocuparea Bucureştiului de către trupele Puterilor Centrale în timpul Primului Război Mondial.

Bibliografie

• *** - 165 ani de existenţă a artileriei române moderne, Bucureşti, 2008