Mihail Sadoveanu

Mihail Sadoveanu
Născut		5 noiembrie 1880, Paşcani
Decedat		19 octombrie 1961, Bucureşti
Ocupaţie		prozator, om politic
Membru titular activ al Academiei Române
Ales		12 august 1948
Preşedintele Senatului României
Mandat 18 iunie 1931 - 10 iunie 1932
Preşedintele Adunării Deputaţilor
Mandat 5 decembrie 1946 - 24 februarie 1948
Partide		Partidul Poporului (1926 - 1927) Uniunea Agrară (1932 - 1938)
Părinţi		Alexandru Sadoveanu Profira Ursachi
Copii		unsprezece
Semnătură

Mihail Sadoveanu (n. 5 noiembrie 1880, Paşcani - d. 19 octombrie 1961, Bucureşti) scriitor, povestitor, nuvelist, romancier, om politic. A fost membru corespondent al Academiei Române din 26 mai 1916, membru titular din 1 iunie 1921 şi membru titular activ din 12 august 1948. Cunoscut mai degrabă ca un ilustru scriitor decât ca om politic, Mihail Sadoveanu a lăsat posterităţii o operă care se întinde pe o jumătate de secol, având „amploarea unei întregi literaturi”, îndreptăţind caracterizarea lui George Călinescu care aprecia că „esenţa operei lui Sadoveanu stă în dimensionalitate, în granduare”. Raportat la curentele literare, Mihail Sadoveanu a fost caracterizat de critica literară drept un realist cu viziune romantică şi un romantic care aduce detalii ca un realist, un contemplativ.

Din punct de vedre al orientării politice, la începutul activităţii sale, Sadoveanu a făcut parte din Partidul Poporului, apoi l-a urmat pe Constantin Argetoianu când acesta şi-a fondat propriul partid, timp în care fost numit preşedinte al Senatului. După instalarea regimului autoritar a lui Carol al II-lea, scriitorul s-a numărat printre cei fideli monarhiei, dar după venirea comuniştilor la putere acesta şi-a schimbat brusc orientarea politică devenind un fervent susţinător al regimului. Astfel, exact în acestă perioadă, Mihail Sadoveanu ocupă funcţia de preşedinte al Adunării Deputaţilor şi se numără printre cei cinci membri ai Prezidiului provizoriu al Republicii Populare Române, care a preluat conducerea statului după abdicarea regelui Mihai I.

Originea. Studiile

Tatăl său, Alexandru Sadoveanu, era de profesie avocat, originar din Oltenia, iar mama sa, Profira Ursachi, era fiică de răzeşi. Studiile primare le-a făcut la Paşcani (1892 - 1897) unde l-a avut ca dascăl pe Mihai Busuioc cel pe care l-a descris în povestirea Domnu Trandafir, apoi a urmat gimnaziul Alecu Donici la Fălticeni. Şi-a continuat pregătirea la Liceul Naţional din Iaşi (1897 - 1900) şi la Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti, însă cursurile au fost întrerupte în 1901.

Activitatea publicistică

A debutat în revista bucureşteană satirică Dracu în 1897 cu schiţa Domnişoara M din Fălticeni, semnându-se Mihai din Paşcani. S-a dedicat vieţii literare încă din anii de liceu, colaborând cu schiţe şi versuri la Convorbiri literare, Pagini literare, Sămănătorul (fondat de Nicolae Iorga). În 1898 a început colaborarea la foaia Viaţa nouă alături de Gala Galaction, N. D. Cocea, Tudor Arghezi, semnând cu numele său, dar şi cu pseudonimul M. S. Cobuz. Din 1906 până în 1916 a colaborat strâns la revista Viaţa românească care dezbătea de pe poziţii poporaniste, problemele sociale şi naţionale ale epocii. A ocupat şi o serie de funcţii publice precum inspector al căminelor culturale, iar din 1910 a fost numit director al Teatrului Naţional din Iaşi, poziţie pe care a ocupat-o până în 1919. În 1919, împreună cu poetul şi umoristul George Topîrceanu care fusese eliberat din lagărul de prizonieri de război din Bulgaria, a scos revista Însemnări literare care şi-a încetat apariţia în luna decembrie a aceluiaşi an. Între 1924 şi 1938 a colaborat la revistele Lumea şi Adevărul literar şi a condus ziarele Adevărul şi Dimineaţa.

Participarea la al Doilea Război Balcanic şi la Primul Război Mondial

Între 23 iunie şi 31 august 1913 a participat ca sublocotnent în Regimentul 15 "Războieni" la campania din Bulgaria, în timpul celui de-al Doilea Război Balcanic.

În timpul Primului Război Mondial a fost încadrat în armata română cu gradul de locotenent în rezervă, fiind pus la conducerea unui ziar pentru soldaţi, al cărui nume a fost "România - organ al apărării naţionale". La acest ziar au mai colaborat Alexandru Vlahuţă, Octavian Goga, Ion Simionescu, Lucian Blaga şi alţii. O parte a articolelor publicate aici au fost reunite apoi în volumele File însângerate (1917), devenit Frunze în furtună şi Strada Lăpuşneanu (1932), ulterior apărut sub titlul Trenul fantomă (1932).

Începutul activităţii politice. Preşedinte al Senatului

Activitatea politică o începe în 1926, când este ales senator pe listele Partidului Poporului, condus de generalul Alexandru Averescu. Apropiat al „globe-trotter-ului” politic Constantin Argetoianu, Sadoveanu l-a urmat pe acesta îndeaproape în timpul schimbărilor orientărilor şi taberelor politice. Astfel, în timpul aşa-numitului guvern „Iorga - Argetoianu” (18 aprilie 1931 - 31 mai 1932), Mihail Sadoveanu a fost preferat să ocupe funcţia de preşedinte al Senatului (18 iunie 1931 - 10 iunie 1932).

Profitând de criza politică, Carol l-a desemnat prim-ministru pe Nicolae Iorga pe 18 aprilie 1931, deoarece savantul se bucura de un prestigiu ireproşabil în ochii opiniei publice şi în străinătate, ceea ce constituia o „perdea de fum” pentru restul clasei politice. În fapt, regele deţinea puterea indirectă, iar Constantin Argetoianu, din funcţia de ministru al Internelor, s-a ocupat de manevrele de culise pentru a asigura succesul guvernului în alegeri. Lista miniştrilor a fost alcătuită personal de Carol, iar Argetoianu a negociat cu I. G. Duca participarea PNL pe lista unei coaliţii de partide politice denumită Uniunea Naţională Portofoliile au fost împărţite după un algoritm prestabilit la fel ca şi preşedinţia celor două camere. Candidatul din partea PND, academicianul Dimitrie Pompeiu, a primit şefia Adunării, iar Argetoianu l-a desemnat pe Sadoveanu, un apropiat al său, la conducerea Senatului. Realitatea de la guvernare s-a dovedit însă neîndurătoare cu marele om de cultură, într-un moment în care criza mondială ajunsese la punctul culminant. Pe 31 mai 1932, Nicolae Iorga a pus capăt tristei sale experienţe depunându-şi mandatul, iar scriitorul Mihail Sadoveanu l-a urmat pe Argetoianu când acesta şi-a format propriul partid, Uniunea Agrară, pe 8 iunie 1932.

Susţinător al regimului comunist

Prin intermediul lui Argetoianu, Mihail Sadoveanu a devenit unul dintre apropiaţii lui Carol al II-lea. Din iunie 1939, s-a numărat printre senatorii numiţi de rege în Parlament. ca urmare a noii legi electorale din 9 mai 1939. Odată cu venirea comuniştilor la putere pe 6 martie 1945, Mihail Sadoveanu şi-a schimbat şi orientarea politică devenind un colaborator apropiat al Partidului Comunist.

Pe 19 noiembrie 1946, în alegerile falsificate pentru legitimarea preluării puterii de către comunişti, scriitorul a fost ales deputat independent de Bucureşti, pe listele Blocului Partidelor Democratice, o coaliţie formată din PCR, PSD şi sateliţii politici ai comuniştilor. Mai mult, Sadoveanu este numit preşedinte al Adunării Deputaţilor (5 decembrie 1946 - 24 februarie 1948), ultimul înaintea desfiinţării celor două camere şi formarea Marii Adunări Naţionale ca for legislativ unicameral. Pe 30 decembrie 1947, Mihai I a fost silit să abdice şi a fost proclamată Republica Populară Română.

Conducerea statului a fost preluată de un prezidiu provizoriu al RPR, care număra un preşedinte, C. I. Parhon, şi 4 vicepreşedinţi, printre care şi Mihail Sadoveanu. În urma decretului din 30 decembrie s-a stabilit ca Adunarea Deputaţilor să fie dizolvată pe 24 februarie 1948, iar o lună mai târziu au fost organizate alegeri pentru Marea Adunare Naţională, care a fost convocată pe 6 aprilie pentru a adopta noua Constituţie. Legea fundamentală a fost adoptată pe 13 aprilie, conducerea statului fiind preluată de Prezidiul Marii Adunări Naţionale, condusă la rândul ei de un preşedinte. Din acest moment şi până la decesul său, Sadoveanu a rămas simplu membru al MAN.

Tot în această perioadă, Sadoveanu a fost ales preşedinte al Uniunii Scriitorilor (23 iunie 1956 - 19 noiembrie 1961), laureat al Premiului de Stat şi al Premiului Lenin pentru pace (1960), precum şi decorat cu titlul „Erou al Muncii Socialiste”. Se stinge din viaţă pe 19 noiembrie 1961, la vârsta de 81 de ani.

Opere

Romane

• Haia Sanis (1908)
• Apa morţilor (1911)
• Venea o moară pe Siret (1924)
• Depărtări (1930)
• Măria Sa, puiul pădurii (1930)
• Nunta domniţei Ruxandra (1932)
• Nopţile de Sânziene (1934)
• Cazul Eugeniţei Costea (1936)
• Divanul persian (1940)
• Lisaveta, neterminat
• Cântecul Mioarei, neterminat

Romane istorice

• Şoimii (1904)
• Neamul Şoimăreştilor (1915)
• Zodia Cancerului sau Vremea Ducăi-Vodă (1929)
• Creanga de aur (1933)
• Viaţa lui Ştefan cel Mare (1934)
• Fraţii Jderi, (1935-1942), vol I, Ucenicia lui Ionuţ, 1935, vol II, Izvorul Alb, 1936, vol III, Oamenii Măriei Sale, 1942
• Nicoară Potcoavă (1952)

Romane sociale

• Baltagul (1930)
• Strada Lăpuşneanu (1921)
• Însemnările lui Neculai Manea (1906)
• Mitrea Cocor (1949)

Povestiri

• La noi în Viişoara (1906)
• Povestiri de seară (1909)
• Bordeenii (1912)
• Povestiri pentru moldoveni (1919)
• Dumbrava minunată (1926)
• Povestiri pentru copii (1926)
• Hanul Ancuţei (1928)
• Povestiri alese (1935)
• Povestiri pentru copii (1935)
• Povestirile de la Bradu- Strâmb (1941)

Eseuri

• Poezia cimiliturilor (1949)
• Despre marele povestitor Creangă (1951)
• Evocări (1954)
• Mărturisiri (1960)

Conferinţe

• Ion Creangă (1936)
• Ion Neculce (1936)
• Cincizeci de ani de la moartea lui Creangă (1940)

Literatură proletcultistă

• Lumina vine de la Răsărit, reportaje din URSS (1945)
• Păuna mică (1948)
• Mitrea Cocor (1949)
• Mărturisiri (1960)

Impresii de călătorie

• Privelişti dobrogene (1914)
• Olanda, reportaje de călătorie în Olanda (1928)
• Fantazii răsăritene (1946)
• Caleidoscop (1946)

Literatură cinegetică şi de pescuit

• Ţara de dincolo de negură (1926)
• Împărăţia apelor (1928)
• Istorisiri de vânătoare (1937)
• Valea Frumoasei (1938)
• Ostrovul lupilor (1941)
• Nada Florilor, amintirile unui pescar cu undiţa (1951)
• Aventuri în Lunca Dunării (1954)
• Ţara cangurului (1937)

Prelucrări ale unor texte celebre

• Esopia (1906)
• Istoria marelui împărat Alexandru Macedon în vremea când era emirul lumii 5250 de ani (1907)
• Genoveva de Brabant (1909)

Memorialistică

• Oameni şi locuri (1907)
• O istorie de demult (1907)
• Duduia Margareta (1907)
• Vremuri de bejenie (1906)
• Foi de toamnă (1916)
• Printre gene (1916)
• 44 de zile în Bulgaria (1916)
• În amintirea lui Creangă (1919)
• Cântecul amintirii (1909)
• Umbre (1919)
• Ţi-aduci aminte (1923)
• Războiul balcanic (1923)
• Demonul tinereţii (1928)
• Cele mai vechi amintiri (1934)

Povestiri, nuvele

• Mormântul unui copil (1905)
• Floare ofilită (1905)
• Amintirile căprarului Gheorghiţă (1905)
• Povestiri de petrecere şi folos (1911)
• Un instigator (1912)
• Umiliţii mei prieteni (1917)
• Priveghiuri (1919)
• Cocostârcul albastru (1921)
• Neagra Şarului (1922)
• Pildele lui cuconu Vichentie (1922)
• Lacrimile ieromonahului Veniamin (1922)
• Oameni din lună (1923)
• Dimineţi de iulie. Stigletele (1927)
• O întâmplare ciudată (1928)
• Uvar (1932)
• Locul unde nu s-a întâmplat nimic (1933)
• Soarele în baltă sau aventurile şahului (1934)
• Trenul fantomă (1934)
• Cuibul invaziilor (1935)
• Paştile blajinilor (1935)
• Inima noastră, (1935)
• Ochi de urs (1938)
• Morminte (1939)
• Vechime (1940)
• Anii de ucenicie (1944)

Sfaturi practice pentru ţărani

• Cum putem scăpa de nevoi şi cum putem dobândi pământ (1909)
• Însemnări pe marginea articolului 80 (1952)

Activitatea politică

Activitate	Mandat
Senator	1926 - 1940
Preşedintele Senatului	18 iunie 1931 - 10 iunie 1932
Deputat	1946 - 1948
Preşedintele Adunării Deputaţilor	5 decembrie 1946 - 24 februarie 1948
Membru al Marii Adunării Naţionale	1948 - 1961
Vicepreşedinte al Prezdiului provizoriu al Republicii Populare Române	30 decembrie 1947 - 12 aprilie 1948

Bibliografie

• Neagoe, Stelian - Oameni politici români, Editura Machiavelli, Bucureşti, 2007, pp. 624-626 ISBN 973-99321-7-7
• Rusu, Dorina N. - Membrii Academiei Române, 1866-1999, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1999, ISBN 973-27-06967

Bibliografie suplimentară

• Băileşteanu, Fănuş - Introducere în opera lui Mihail Sadoveanu, Craiova, 2001
• Bratu, Savin - Mihail Sadoveanu, o biografie a operei, Bucureşti, 1963
• Ciopraga, Constantin - Mihail Sadoveanu, Bucureşti, 1963
• Manolescu, Nicolae - Sadoveanu sau utopia cărţii, Bucureşti, 1976
• Marcea, Pompiliu - Lumea operei lui Mihail Sadoveanu, Bucureşti, 1976
• Oprişan, I. - Opera lui Mihail Sadoveanu, Bucureşti, 2004, ISBN 973-642-057-4
• Paleologu, Alexandru - Treptele lumii sau calea către sine a lui Mihail Sadoveanu, Iaşi, 2007, ISBN 973-23-1746-9
• Sadoveanu, Profira - Viaţa lui Mihail Sadoveanu. Copilăria şi adolescenţa, Bucureşti, 1976
• Vlad, Ion - Cărţile lui Mihail Sadoveanu, Cluj, 1981