Sânandrei
de la Enciclopedia României
| Satul Sânandrei |
 |
 | ||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| key=ABQIAAAAubT5hmjIEJVm4ezAge_VDBQ6KgpyKF-ggUCpfxt_mrdM95NpjRTaASYGNAu0W2ZjxaTGrwQ2kLUq0w | lat=45.935871 | lng=24.960938 | zoom=5 | smallzoomcontrol=yes | width=230 | height=210}} | ||
| Atestare | 1230 |
| Populaţie | 2.826 locuitori |
| Cod poştal | 307375 |
|
Index sate în judeţul Timiş |
|---|
|
Index sate în România |
|---|
|
Împărţirea administrativ-teritorială a României |
|---|
Sânandrei este un sat în judeţul Timiş, centru administrativ al comunei cu acelaşi nume. Are o populaţie de 2.826 locuitori (2002).
Localizare
Se situează în zona metropolitană a municipiului Timişoara, la circa 12 km nord de acesta, pe drumul judeţean DJ692 Sânandrei - Sânnicolau Mare. Se învecinează la nord cu Carani, la est cu Cerneteaz şi Covaci, la sud cu Timişoara, la vest cu Dudeştii Noi şi la nord-vest cu Hodoni.
Istorie
Este una din cele mai vechi aşezări din Banat, a cărei primă atestare documentară datează din 1230, când era proprietatea Capitlului din Arad. În perioada medievală a fost o localitate românească. În 1717 avea 23 de case şi era numită Saint André. În anii 1748-1749 are loc prima colonizare a satului cu germani. Al doilea val de colonizări are loc în 1766, când sunt aduşi francezi, iar la 1772 se aşează al treilea val de colonişti, format din 42 de familii de germani. Astfel, până la sfârşitul secolului XVIII, Sânandreiul a devenit o localitate germană, dar şi românii au rămas o comunitate importantă. La 1811 germanii au construit biserica romano-catolică, iar românii au construit biserica ortodoxă la 1834.
În perioada interbelică făcea parte din plasa Chişoda, judeţul Timiş-Torontal şi era o localitate prosperă. După cel de-al Doilea Război Mondial, numărul germanilor începe să scadă, iar în anii 70 românii ajung majoritari. După 1990 aceştia părăsesc masiv satul pentru a se stabili în Germania.
Populaţia
La recensământul din 2002, satul Sânandrei avea 2.826 locuitori, din care 2.647 români, 70 maghiari, 66 germani, 13 ucraineni, 10 romi, 8 sârbi, 3 bulgari, un croat şi 8 locuitori de alte naţionalităţi.
Conform recensămintelor efectuate în perioada 1880 - 2002, populaţia localităţii şi a celor două principale etnii istorice (germani şi români) a evoluat după cum urmează:
<lines size=500x160 title="Evoluţia populaţiei" ymin=0 ymax=3400 colors=003153,F5B800,99BADD xlabel ylabel=4 grid=xy legend>
,total,români, germani
1880,2656,479,2123 1890,3080,437,2533 1900,3011,418,2468 1910,2736,445,2175 1920,2691,384,2239 1930,2456,420,1960 1941,2537,356,1980 1966,2980,1334,1592 1977,3369,1797,1498 1992,2482,2220,120 2002,2826,2647,66 </lines>
Bibliografie
- Creţan, Remus, Dicţionar toponimic şi geografico-istoric al localităţilor din judeţul Timiş, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2006 ISBN 973-7608-65-8
- Lotreanu, Ioan, Monografia Banatului, Institutul de Arte Grafice „Ţara”, Timişoara, 1935
- Varga, E., Statistică recensăminte după limba maternă, respectiv naţionalitate, jud. Timiş 1880 - 2002, [1]