ARCASPACE

de la Enciclopedia României

Salt la: navigare, căutare
ARCA
Sigla ARCA.
Înfiinţată: 1999
Sediul: Râmnicu Vâlcea, România
Domeniul: Cercetări aerospaţiale
Adresă web: www.arcaspace.ro

Asociaţia Română pentru Cosmonautică şi Aeronautică (ARCA) este o organizaţie ne-guvernamentală care promovează cercetarea aerospaţială şi care este lider naţional în domeniul acesta. Începând cu anul 2002, ARCA reprezintă unul dintre concurenţii importanţi înscrişi în cea mai prestigioasă competiţie mondială de astronautică - Ansari X Prize.

ARCA: „Mergem în cosmos!”

Fondată în 1999, ARCA a îndrăznit într-un domeniu în care doar statele puternice ale lumii au curajul să acţioneze. În zece ani, un ONG a dat peste cap tiparele, construind in România rachete spaţiale, pentru a putea trimite cu ele oameni în cosmos. Toate astea, pe fondul unei afaceri americane de succes, numită X Prize.

Dumitru Popescu, preşedinte ARCA

Peter Diamandis, antreprenor american, pasionat de spaţiul cosmic, iniţiază încă din 1995 o serie de competiţii aerospaţiale, în spiritul promovării turismului şi a cercetării private. Ansari X Prize, X Prize Cup şi Google Lunar X Prize au devenit mărci tari în cursa către cosmos, concurând cu marile agenţii de stat. Diamandis a dat startul unui curent la nivel mondial, similar cu cel al inventatorilor aparatelor de zbor la începutul secolului al XX-lea.

În 2002 ARCA era deja un grup bine închegat, de persoane hotărâte să schimbe ceva din nivelul scăzut al cercetării aerospaţiale din România. La urechile membrilor ARCA a ajuns informaţia că, în afară, privaţii nu stau deloc şi că fac pe cont propriu, tot felul de nebunii pentru a ajunge în cosmos. Atunci, ONG-ul românesc s-a hotărât să meargă la risc, având în buzunar doar pasiune. Cu resurse financiare inexistente, ARCA a luat calea X Prize-ului, neîndrăznind să viseze, că după numai două săptămâni organizaţia românească va fi anunţată drept competitor cu drepturi depline în aventura spaţială privată iniţiată de americani.

Primul pas pe care cei de la ARCA l-au făcut, a fost să găsească bani de înscriere în Compeţia americană X Prize. Cu un curaj nebunesc şi riscul de a fi ironizat, liderul ARCA, Dumitru Popescu, a apelat la autorităţi, spunându-le: "România trebuie să plece în cosmos şi avem nevoie de o mie de dolari pentru paşaport". Popescu a avut noroc sau, pur şi simplu, cineva acolo sus s-a decis că România nu a mai zburat de multă vreme, deşi piesa de rezistenţă cu care s-a remarcat ţara noastră de-a lungul timpului a fost zborul (Conrad Haas, Traian Vuia, Aurel Vlaicu, Hermann Oberth, Henri Coandă). Cert e că s-a adunat suma de bani de la câţiva antreprenori locali.

În timp ce ARCA începuse să construiască structura primei rachete româneşti, Demonstrator 2B, la Congresul Internaţional de la Houston, în faţa celor mai celebri astronauţi americani, Peter Diamandis a privit de pe scena din camera de transmisie a CNN şi a spus, natural: "Romanians join private race". Competiţia se anunţa strânsă: douăzeci de echipe din şapte ţări, concurau pentru un premiu de zece milioane de dolari. Ţinta: primul privat în spaţiul cosmic cu o rachetă privată.

După doi ani de la înscrierea în Competiţia americana X Prize, ARCA se afla deja pe locul doi în lume, datorită soluţiilor tehnice demonstrate lumii întregi. În 2004, Scaled Composite a câştigat competiţia de zece milioane de dolari, ducând un privat în cosmos. Cu numai două săptămâni înainte de acest eveniment, ARCA lansa în cadrul Competiţiei prima rachetă de la sol, cu combustibil lichid, echipată cu primul motor monopropelant reutilizabil din lume, de altfel, prima rachetă românească privată, lansată cu succes de pe teritoriul românesc.

În doi ani, ARCA a reuşit recordul de a strânge bani, de a crea şi testa tehnologie, de a lansa şi de a realiza cel mai mare show ştiinţific românesc din toate timpurile.

În 2005 ARCA s-a dezvoltat în paralel şi s-a intersectat cu fundaţia americană X Prize. Orizont, Stabilo şi Haas sunt programe care au urmat lansării Demonstratorului 2 B. Stabilo, vehicul rachetă în două trepte, a fost lansat din aer, executând două zboruri până în acest moment. Prima treaptă este cel mai mare balon solar din lume, iar a doua treaptă este un vehicul-rachetă pilotat. Primele zboruri la joasă altitudine ale sistemului au fost efectuate în 2006. În acelaşi an Misiunea 1 a fost lansată la o altitudine de 14.700 metri, în stratosferă. În 2007, Misiunea 2 a fost lansată la o altitudine de 12.000 metri deasupra Mării Negre.

ARCA participă din 2008 în Competiţia Google Lunar X Prize. Pentru a reuşi să intre în posesia premiului de 30 milioane de dolari, ARCA dezvoltă sonda lunară ELE şi racheta lansatoare de sateliţi Haas. Haas este cel mai ambiţios proiect de cercetare iniţiat vreodată de România.

În anul 2009 ARCA a încercat să lanseze prima rachetă spaţială românească, Helen, în cadrul Competiţiei americane Google Lunar X Prize. În primăvara anului 2010 va relua experimentul.

Programe de cercetare

În decursul a zece ani, ARCA a dezvoltat trei mari programe de cercetare aerospaţială:

  • Demonstrator
  • Stabilo
  • Haas-ELE

Demonstrator 2 şi 2B

Soluţiile tehnice folosite la construcţia vehiculelor suborbitale STABILO si ORIZONT au fost verificate iniţial pe o serie de rachete demonstratoare. Cel mai de succes a fost Demonstrator 2B. Pe parcursul a doi ani şi jumătate ARCA a proiectat, a construit şi a testat la sol şi în zbor trei rachete şi subsistemele lor pentru a verifica în practică tehnologiile ce vor fi folosite în viitor.

Demonstrator 2B

ARCA a demarat lucrul la Demonstrator 2 în mai 2003. Întreaga structură este realizată din materiale compozite. Pentru acest vehicul a fost creat un întreg complex de lansare incluzând rampa de lansare, unitatea de transfer combustibil etc. Pentru această rachetă au fost considerate două sisteme de propulsie: monopropelant şi hibrid. Demonstrator 2 a fost punctul de plecare al dezvoltării rachetei de succes Demonstrator 2B.

Demonstrator 2B este o versiune modificată a Demonstrator 2, echipată cu primul motor rachetă din lume reutilizabil din materiale compozite. Principalul obiectiv al acestei rachete a fost testarea la zbor a motorului şi verificarea interacţiunii rachetă-rampă de lansare. Pentru lansarea Demonstrator 2B a fost folosită rampa de lansare a rachetei Demonstrator 2, modificată (lungimea crescută de la 14 metri, la 18,2 metri), precum şi panoul de comandă şi unitatea de transfer combustibil. Racheta Demonstrator 2B, echipată cu primul motor rachetă din lume din materiale compozite, reutilizabil, monopropelant, a fost lansată cu succes, la data de 9 septembrie 2004, de la Baza Forţelor Aeriene de la Capul Midia, de pe ţărmul Mării Negre. Demonstrator 2B devine, astfel, prima rachetă românească cu combustibil lichid construită şi lansată în România.

Caracteristici -> Lungime: 4.54 m; Diametru: 0. 77 m; Greutate de lansare: necomunicabilă; Tracţiune: necomunicabilă

Stabilo

Stabilo este un vehicul suborbital pilotat lansat din stratosferă cu ajutorul unui balon solar. Lucrul pentru acest proiect a început la ARCA dupa încheierea Competiţiei Ansari X Prize. ARCA spera ca Stabilo, prin concepţia unică şi capabilităţile de siguranţă, să stimuleze atenţia şi imaginaţia publicului faţă de activităţile astronautice. Acest vehicul a fost construit în doua variante: "1" si "1B". Prima variantă este proiectată pentru aplicaţii comerciale, iar cea de-a doua variantă este proiectată pentru obţinerea de performanţe de zbor deosebite.

Stabilo Misiunea 1

Primele zboruri la joasă altitudine ale sistemului au fost efectuate în 2006. În acelaşi an, Misiunea 1 a fost lansată la o altitudine de 14.700 metri, în stratosferă, de unde a luat primele imagini cu curbura pământului. În 2007, Misiunea 2 a fost lansată la o altitudine de 12.000 metri deasupra Mării Negre. Echipa a primit datele de zbor şi imaginile, prin intermediul unui satelit de telecomunicaţii.

Stabilo 1

Concepţia ARCA este aceea că un vehicul pilotat pentru aplicaţii comerciale trebuie în primul rând să ţină seama de siguranţa zborului. Această premisă conduce la următoarele necesităţi: o mare fiabilitate; un excelent algoritm de anulare a zborului; solicitările asupra pilotului sa fie reduse la minim.

Ţinând cont de aceste aspecte, echipa ARCA propune un nou tip de navă suborbitală, pentru care, motorul plasat la partea superioară a structurii conduce la un aspect neconvenţional. Motorul "tractor" oferă posibilitatea plasării cabinei în partea inferioară a vehiculului, ceea ce conduce la excelente posibilităţi de anulare a zborului şi de reîntoarcere în siguranţă pe sol a cabinei. Stabilo este lansat în poziţie verticală. Deoarece vehiculul este stabilizat static (CP sub CG), utilizarea sistemului RCS de control al zborului va fi redusă la minim. În această situaţie solicitările asupra pilotului vor fi semnificativ reduse.

Motorul tractor generează gaze aproape de structura vehiculului, fără a afecta integritatea structurală. Acest lucru este posibil datorită utilizării apei oxigenate (unic component), ceea ce oferă o temperatură redusă a produselor de reacţie. Geometria cu aplicaţii strict extraatmosferice a acestui vehicul îl face nepotrivit pentru zborul la altitudini joase, în atmosfera densă. Din acest motiv, Stabilo este transportat la o altitudine de 22.000 metri cu ajutorul unui balon Montgolfier solar.

Soluţia motorului tractor nu este nouă. A fost folosită în trecut ca sistem de salvare pentru capsulele Mercury, Apollo şi Soyuz. Principala diferenţă este aceea că un sistem de salvare funcţionează un timp limitat la sub 10 secunde. Motorul cosmonavei Stabilo funcţionează timp de un minut.

Secvenţa de zbor

Lansarea

Stabilo a fost proiectat pentru o lansare de la altitudinea de 22.000 metri, fiind transportat la acea înălţime, pe parcursul unui zbor de o oră şi patruzecişicinci minute de către un balon solar de 350. 000 metri cubi. Lansarea se realizează înclinat, la un unghi de patru grade, Stabilo fiind ataşat de balon prin intermediul unui cablu de 100 metri lungime. - Zborul vertical propulsat Imediat după pornirea motorului, Stabilo va începe sa accelereze pe o traiectorie verticală. Viteza maximă va fi de 1250 m/s, iar acceleraţia se va menţine în limita a 4 G. - Zborul vertical inerţial După oprirea motorului, vehiculul va continua urcarea inerţială. Tot după oprirea motorului, cabina se va separa de racheta purtătoare. Sistemul RCS va comanda altitudinea cabinei. Altitudinea maximă va fi de 100 kilometri.

Reintrarea în atmosferă

După obţinerea apogeului, rachetă şi cabina separate vor începe coborârea, iar pentru aproape o jumătate din distanţă până la sol, se va înregistra starea de imponderabilitate. La presiune dinamică redusă, sistemul RCS va menţine cabina cu partea inferioară în jos. Sistemul parabolic de stabilizare aerodinamică al capsulei, o va autostabiliza în momentul întâlnirii păturilor atmosferice dense, fără a fi necesară intervenţia pilotului. Decelerarea maximă pe parcursul reintrării în atmosferă va fi de -4.6 G.

Recuperarea rachetei

Racheta purtătoare se va recupera cu paraşuta. Paraşuta principală va fi extrasă din compartimentul de la partea superioară, la o altitudine de 4.000 metri şi o viteză de 400 kilometri/oră.

Recuperarea cabinei

Paraşuta principală a cabinei se va deschide la 4.000 metri şi o viteză de cca. 350 kilometri/oră. Viteza de amerizare se va menţine în limita a 7 metri/secundă. STABILO 1, date tehnice:

Stabilo
  • Tip: vehicul suborbital pilotat lansat din aer
  • Trepte: 1+1
  • Lungime: ~6 m
  • Diametru: ~1,3 m
  • Greutate de lansare: ~1.000 kg
  • Acceleraţia maximă pe parcursul zborului propulsat: +4 G
  • Decelerarea maximă la reintrare: -4,6 G
  • Viteza max.: 4.500 km/h
  • Altitudine max.: 100.000 m
  • Tracţiune max. motor rachetă: ~30.000 N
  • Combustibil: apa oxigenată CG
  • Echipaj: 1

Motorul rachetă monopropelant

Principala preocupare în realizarea unui vehicul spaţial este obţinerea unei fiabilităţi ridicate. Încă de la apariţia rachetelor, principalul element ce a condus la incidente este motorul rachetă. Considerăm că principala "provocare" pentru obţinerea unui sistem fiabil este realizarea unui motor rachetă fiabil. Exista câteva alternative pentru alegerea motorului rachetă, alternative strâns legate de tipul de combustibil folosit: combustibil lichid cu două componente, combustibil lichid cu un component (monopropelant), combustibil solid şi combustibil hibrid (oxidant lichid, carburant solid).

Între 2000-2004 ARCA a testat o serie de motoare de rachetă cu diferite tipuri de combustibil. După aceste teste, echipa a decis utilizarea motorului cu un singur component lichid, apa oxigenată. Acest tip de motor a fost intens testat la sol în perioada 2003-2004 şi la bordul rachetei Demonstrator 2B lansată la data de 9 septembrie 2004 din Poligonul Forţelor Aeriene de la Capul Midia.

Utilizarea unui sistem monopropelant ca motor principal pentru propulsia spaţială este o propunere neobişnuită, datorită impulsului specific redus. De pildă, un vehicul lansat de la sol, utilizând acest tip de combustibil, într-o misiune suborbitală, transportând o sarcină utilă echivalentă cu trei pasageri trebuie să fie alimentat cu 7 tone de combustibil, atingând în acelaşi timp acceleraţii de 12 G, ceea ce este inacceptabil pentru un sistem pilotat în regim comercial.

Această situaţie este generată de:

  • impulsul specific redus al acestor motoare la nivelul solului
  • rezistenţa la înaintare mare pe vehicul

Este evident că lansarea de la sol a unui vehicul alimentat cu apă oxigenată, într-o misiune suborbitală pilotată, nu este cea mai bună alegere. Cu toate acestea, o creştere de impuls de până la 24%, şi o rezistenţă la înaintare extrem de mică, pot fi obţinute în cazul unei lansări de la altitudinea de 22.000 metri, utilizând un ajutaj adaptat aproape de ideal.

Stabilo Misiunea 2

Stabilo este prima cosmonavă ce utilizează combustibil monopropelant şi un motor tractor, oferind capacităţi de securitate deosebite. În ciuda prezenţei celor patru ajutaje de la partea superioară, aşezate la un unghi de 20°, ceea ce ar putea indica existenţa a patru motoare, Stabilo are un singur motor. Gazele de reacţie din camera de reacţie sunt distribuite prin cele patru ajutaje. Înclinaţia de 20° a ajutajelor conduce la o pierdere de tracţiune de 6%. În ciuda acestui fapt, inginerii ARCA au considerat că avantajele oferite de siguranţa deosebită sunt mai importante, iar pierderea de tracţiune s-a compensat printr-o cantitate mai mare de combustibil şi un timp de funcţionare mai mare.

Reacţia este 100% ecologică deoarece apa oxigenată se descompune în oxigen şi vapori fierbinţi de apă. În funcţie de specificul misiunii de zbor şi de concentraţia de combustibil (între 65-85%), motorul va fi reutilizabil sau nu. În timp ce motoarele de unică folosinţă nu ridică probleme speciale, motoarele reutilizabile sunt o adevărată "provocare". Acestea au fost utilizate înainte, dar folosind răcirea ablativă (straturile interioare se vaporizează, menţinând straturile exterioare la temperaturi moderate, prin transferul de căldură şi masă. Acest sistem de răcire poate fi folosit numai la motoare "fierbinţi". La motoarele reci, straturile interioare nu se vaporizează. Prin urmare, motoarele noastre, printr-o soluţie constructivă inovativă, acumulează căldura pe straturile interioare, nu o cedează exteriorului, dar straturile exterioare rămân reci, neschimbându-şi proprietăţile mecanice, nici chiar după o funcţionare completă a motorului. Acest sistem nu este foarte economic, dar este cu siguranţă extrem de sigur.

Rezervorul de combustibil

Rezervorul de combustibil este realizat din materiale compozite. Această tehnică a început să fie utilizată la ARCA din 2001, cu rezultate excelente pe parcursul testelor de sol şi de zbor. Rezervorul de combustibil este presurizat cu heliu la o valoare ce permite dislocarea combustibilului la o presiune suficient de mare pe parcursul întregii funcţionări a motorului. Un alt element important este plasarea motorului direct pe structura rezervorului de combustibil.

Sistemul de control reactiv (RCS)

Controlul zborului la mari altitudini, acolo unde atmosfera este rarefiată, nu poate fi realizat decât prin mici micromotoare rachetă reci, în număr de 6, care utilizează aer sub presiune. Micromotoarele nu influenţează traiectoria de zbor, ci doar atitudinea vehiculului. Sistemul RCS este folosit atunci când este necesar controlul vehiculului la reintrare pentru evitarea evoluţiilor necontrolate şi către partea finală a zborului ascensional propulsat.

Cabina

Sistemele redundante şi de anulare a misiunii sunt prezente pentru toate fazele de zbor. Prin cabina plasată la partea inferioară a navei, algoritmul anulării zborului în deplină siguranţă este extrem de simplu: cabina poate fi separată gravitaţional de rachetă şi recuperată cu paraşuta. Cabina oferă protecţie pentru toate fazele zborului, chiar şi în cazul unui incident major de avariere gravă a rachetei purtătoare.

Cabina este presurizată la 0.8 atmosfere şi conţine echipamentele de navigaţie, control şi de menţinerea vieţii. Este proiectată pentru un singur pilot, aşezat în scaun ergonomic care permite suportarea acceleraţiilor. Accesul în cabină se realizează prin intermediul unei trape laterale, auto presurizată, ce poate fi deschisă atât din interior, cât şi din exterior. Ca siguranţă suplimentară, pilotul va folosi un costum presurizat, oferit de un alt competitor Ansari X Prize, care are experienţă în lucrul cu costume presurizate: DeLeon Company. DeLeon şi ARCA sunt parteneri din 2005 şi colaborează în diferite domenii ale zborului spaţial pilotat.

Pilotul are o vedere panoramică prin intermediul a trei hublouri. Hublourile au fost poziţionate astfel încât să ofere pilotului posibilitatea sa privească panoramic, fără a fi necesar să se mişte din scaun. Motorul amplasat la partea superioară, prin cele patru ajutaje poate oferi o imagine unică pilotului, gazele evacuate fiind formate în mare măsura din vapori de apă, aceştia vor forma imediat după evacuare mici cristale de gheaţă, temperatura mediului exterior fiind de - 60 grade Celsiu. După oprirea motorului şi detaşarea cabinei de rachetă purtătoare, pilotul poate schimba atitudinea de zbor prin acţionarea sistemului RCS, având posibilitatea observării Pamântului şi chiar a jeturilor de vapori de apă rămase în urmă.

Echipamentul electronic permite zborul pilotat, dar şi în regim de control de la sol sau semiautomat. Pentru zborul pilotat, sistemul electronic oferă numai date de zbor, fără a influenţa deciziile pilotului. Pentru zborul controlat de la sol, echipamentul electronic oferă posibilitatea controlului integral al vehiculului de la staţia de sol.

La partea superioară a cabinei este amplasat un sistem parabolic de stabilizare la reintrare. În acest mod, sarcinile ce revin pilotului sunt reduse la minim, reintrarea făcându-se în poziţie verticală, datorită stabilizării naturale a cabinei.

Stabilo 1B

Aceasta variantă este diferită comparativ cu varianta iniţială datorită plasării motorului la partea inferioară a navei. Acest lucru permite un consum redus de combustibil şi posibilitatea utilizării unui motor „fierbinte”. Cabina şi rezervorul de combustibil sunt aproape identice cu versiunea iniţială.

Helen Misiunea 3

Stabilo 1B, date tehnice:

  • Tip: vehicul suborbital pilotat lansat din aer
  • Trepte: 1+1
  • Lungime: ~6 m
  • Diametru: ~1,3 m
  • Greutate de lansare: ~1.000 kg
  • Acceleraţia maximă pe parcursul zborului propulsat: +5 G
  • Decelerarea maximă la reintrare: -5 G
  • Echipaj: 1

Baloane stratosferice

Balonul care transportă vehiculele Stabilo si Haas la altitudinea de lansare este de tip presiune „0” Montgolfier solar, realizat din polietilenă de 15µm de înaltă densitate. Balonul foloseşte radiaţia solară pentru încălzirea aerului din interiorul balonului. Acest lucru conduce la un gradient de temperatură între interiorul şi exteriorul balonului. Acest gradient are o valoare maximă de cca. 55 grade Celsius, ceea ce face ca aerul din interiorul balonului să aibă o densitate mai mică comparativ cu aerul din exterior, ceea ce creează plutirea şi ascensiunea balonului. Acestea sunt cele mai mari baloane de acest tip construite vreodată.

ARCA a ales soluţia balonului solar ca primă treaptă pentru vehiculele rachetă, deoarece are un cost scăzut. Balonul solar este cu siguranţă mult mai mare comparativ cu unul alimentat cu heliu, dar avantajele financiare sunt importante.

HASS-ELE

ARCA participă din 2008 în Competiţia Google Lunar X Prize, care oferă un premiu de treizeci milioane dolari echipei care lansează pe suprafaţa Lunii o rachetă cu un robot care să aselenizeze. În acest sens, ARCA dezvoltă sonda lunară ELE şi racheta lansatoare de sateliţi Haas. Haas este cel mai ambiţios proiect de cercetare iniţiat vreodată de România.

În 2009 ARCA urma să testeze în zbor, din largul Mării Negre, racheta Helen, cu ajutorul celui mai mare balon solar din lume. Condiţiile meteo nefavorabile, cumulate cu o eroare de amplasare au împiedicat buna desfăşurarea a testului de zbor şi au dus la amânarea lui pentru anul 2010. Lansarea rachetei Helen are dublă finalitate. Pe de o parte, lansarea in cosmos a primei rachete spaţiale româneşti, iar pe de altă parte, testarea de subansamble pentru lansatorul lunar HAAS.

În 2010, ARCA urmează sa repete testul lansării rachetei Helen în cosmos, din largul Mării Negre. În vederea efectuării acestui test, ARCA urmează să realizeze un test premergător pentru verificări finale ale echipamentelor electronice, electrice şi pneumatice.

HAAS

Haas este un proiect inovativ, al unui lansator orbital în trei trepte, a cărui proiectare a început în anul 2006, având la bază tehnologia dezvoltată la ARCA pe parcursul Competiţiei Ansari X Prize şi a Programului Spaţial European European Privat. Racheta a fost denumită după Conrad Haas (1509-1579), pionier medieval austriac din Transilvania al rachetelor, primul creator al rachetelor în trepte.

Haas, date tehnice:

  • Tip: Rachetă orbitală lansată din atmosferă
  • Trepte: 3 (H1+H2+H3)
  • Lungime (cu incarcatura ELE): ~18 m
  • Diametru: ~4 m
  • Greutatea de lansare totală: 23 300 kg
  • Masa utilă în orbita terestră joasă: 400 kg

Treapta H1

  • Tip: Racheta cu alimentare prin dislocaţie
  • Destinaţie: Accelerarea vehiculului rachetă
  • Greutate de lansare totală: 14 800 kg
  • Timp de funcţionare: 100 s
  • Combustibil: Apa oxigenată CG + carburant solid pe bază de bitum
  • Tracţiune: 47 600 kgf

Treapta H2

  • Tip: Racheta cu alimentare prin dislocaţie
  • Destinaţie: Accelerarea vehiculului rachetă
  • Greutate de lansare totală: 7 350 kg
  • Timp de funcţionare: 110 s
  • Combustibil: Apa oxigenată CG + carburant solid pe bază de bitum
  • Tracţiune: 24 800 kgf

Treapta H3

  • Tip: Racheta cu alimentare prin dislocaţie
  • Destinaţie: plasare pe orbita terestră joasă a încărcăturii transportate
  • Greutate de lansare totală: 2 100 kg
  • Timp de funcţionare: 168 s
  • Combustibil: Apa oxigenată CG + carburant solid pe bază de bitum
  • Tracţiune: 5 850 kgf

Balonul purtător

Lansatorul Haas va fi ridicat la altitudinea de lansare de 18.000 metri, cu ajutorul unui balon solar având o capacitate de 2.000.000 metri cubi.

Date tehnice:

  • Tip: Montgolfier solar de presiune „0”
  • Folosit pentru : ridicarea rachetei Haas la altitudinea de lansare
  • Diametru: 160 m
  • Greutate proprie: 7 000 kg
  • Volum: 2 000 000 m3
  • Altitudinea max. de zbor: 18 000 m

ELE

European Lunar Explorer - ELE este o sondă spaţială în trei trepte capabilă să zboare de pe orbita terestră joasă până pe suprafaţa lunară şi să transmită date şi imagini pe Pământ. Lansatorul Haas va plasa ELE pe orbita terestră joasă. Este un vehicul propus de ARCA pentru Competiţia de treizeci milioane dolari Google Lunar X Prize.

Date tehnice ELE:

  • Tip: Sonda lunară
  • Trepte: 3 (E1+E2+E3/ELL)
  • Greutate totală: 400 kg
  • Treapta E1, date tehnice:
  • Tip: racheta cu alimentare prin dislocaţie, cu motor repornibil
  • Destinaţie: circularizarea orbitei terestre joase + injecţie pe traiectorie lunară
  • Max. DV: 3300 m/s
  • Greutate totală: 316 kg
  • Timp de funcţionare a motorului: 170 s
  • Combustibil: Apa oxigenată CG + carburant solid pe bază de bitum
  • Tracţiune max.: 500 kgf

Treapta E2, date tehnice:

  • Tip: rachetă cu alimentare prin dislocaţie, cu motor repornibil
  • Destinaţie: corecţii ale traiectoriei Pământ-Lună + frânare în apropierea Lunii
  • Max. DV: 2400 m/s
  • Greutate totală: 65 kg
  • Timp de funcţionare a motorului: 185 s
  • Combustibil: Apa oxigenată CG + carburant solid pe bază de bitum
  • Tracţiune max.: 100 kgf
  • European Lunar Lander ELL (treapta E3 a ELE) este un obiect care va aseleniza lin pe suprafaţa Lunii, va strânge date şi imagini şi le va transmite către Pământ.

ELL (Treapta E3), date tehnice:

  • Tip: rachetă cu alimentare prin dislocaţie, cu motor rece repornibil
  • Destinaţie : aselenizare + deplasare pe suprafaţa Lunii
  • Max. DV: 300 m/s
  • Greutate totală: 42 kg
  • Timp de funcţionare a motorului: 120 s
  • Combustibil: Apa oxigenată 85%
  • Tracţiune max.: 14 kgf

Vlaicu 1

Contract de realizare a machetei statice, la scara 1:1, a aeroplanului Vlaicu I, încheiat între două organizaţii non guvernamentale din România şi ARCA.

Galerie de imagini

Legături externe