Ajutor:Bibliografie
de la Enciclopedia României
Bibliografia este una dintre componentele de bază ale Enciclopediei României. Indicarea bibliografiei este absolut necesară. Cititorii trebuie să aibă certitudinea că informaţiile cuprinse în articole sunt exacte. Editorii trebuie să demonstreze că informaţiile pe care le prezintă în articole nu sunt opiniile lor personale, iar informaţiile din articole pot fi verificate.
Cuprins
Selectarea lucrărilor
Lucrările care stau la baza articolelor trebuie alese cu atenţie şi discernământ. Calitatea Enciclopediei României depinde de calitatea fiecărui articol pe care îl conţine. Sunt preferate sursele care tratează subiectul în mod general, complet, obiectiv şi echidistant. Nu sunt excluse însă şi alte tipuri de lucrări, dacă ele aduc un aport evident la calitatea informaţiilor din articole. Este bine ca autorul să fie un nume consacrat în domeniu, prin acest lucru garantându-se credibilitatea informaţiilor sau a opiniilor.
Sunt de evitat lucrările care tratează subiectul dintr-un punct de vedere politico-ideologic, părtinitor sau tendenţios, mai ales atunci când acestea sunt singurele surse de informare. De asemenea, nu se recomandă utilizarea lucrărilor care emit afirmaţii şi teorii excepţionale, în general neacceptate de comunitatea ştiinţifică sau culturală. Excepţie fac cele scrise în stil ştiinţific, cu un aparat consistent de note şi o bibliografie cuprinzătoare a subiectului; chiar şi în acest caz afirmaţiile vor fi atribuite şi nu se vor trata ca un adevăr general ci ca un punct de vedere. În ceea ce priveşte ordinea folosirii în articole, lucrările tratate în acest paragraf nu vor avea întâietate asupra celor din primul alineat.
ATENŢIE! Enciclopedia României interzice utilizarea lucrărilor cu caracter şovin, rasist, xenofob sau extremist, care îndeamnă la ură sau anarhie, exceptând situaţiile speciale în care acestea sunt aduse în discuţie în cuprinsul articolelor. Această regulă nu încalcă dreptul la liberă exprimare, ci stabileşte o normă de comportament civilizat faţă de cititori.
Citatul
Citatul este instrumentul prin care se susţin informaţiile inserate într-un articol şi prin care se trimite la izvorul de documentare (sursa) specifică.
Regulile citatului
- Citatul se face selectiv, în funcţie de importanţa informaţiei. Cu cât informaţiile sunt general acceptate, nevoia citării este mai scăzută. Informaţiile care prezintă un grad mai ridicat de incertitudine, care prezintă o ipoteză de lucru enunţată de un autor sau care denotă un grad de precizie deosebit, trebuie citate.
- În general se evită folosirea excesivă a citatelor. Atunci când ele sunt prea multe, citirea articolului se îngreunează. În schimb, trebuie avut în vedere că număr prea mic de citate diminuează puterea de convingere.
- Izvoarele (sursele) citate sunt de preferinţă ultimele şi cele mai bune ediţii critice. Ediţiile prea vechi nu sunt recomandate, deoarece pot conţine lipsuri, care au fost completate de cercetarea ştiinţifică sau de descoperirea ulterioară a unor noi izvoare. Ediţiile necritice, care prezintă informaţia neprelucrată, nu sunt izvoare recomandate, întrucât ele nu pot oferi o apreciere globală, critică, asupra subiectului în cauză.
Citarea surselor într-un articol
În articole bibliografia referitoare la subiectul tratat în articol poate fi indicată prin intermediul a două secţiuni şi o subsecţiune, în această ordine: Note, Bibliografie şi Bibliografie suplimentară.
Secţiunea Note
Notele de subsol au menirea de a susţine afirmaţiile şi datele care trebuie confirmate. Este recomandabil ca fiecare idee prezentată în articol (aceasta putând să se regăsească în cadrul unei propoziţii, mai multora sau a unui întreg paragraf) să fie referenţiată printr-o notă de subsol. Iată cum se face aceasta:
- La locul unde trebuie să apară numărul în articol, se introduce codul <ref> </ref>. Între cele două taguri „ref” se scrie textul care trebuie să apară la secţiunea „Note”, (de exemplu <ref>Botez, p. 151-152.</ref>). Este recomandabil ca notele de acest gen să aibă exact aspectul prezentat în exemplu. Dacă se întâmplă ca într-un articol să fie citate două lucrări ale aceluiaşi autor, se optează pentru una dintre soluţiile următoare:
- După numele de familie al autorului şi înainte de virgulă se trece în paranteză anul ediţiei folosite a lucrării citate (de exemplu Botez (1977), p. 151-152. şi Botez (1981), p. 34.);
- În cazul în care există două lucrări din acelaşi an, ale aceluiaşi autor, după numele de familie şi virgulă se vor trece, folosind caractere cursive, primele cuvinte din titlul fiecărei lucrări până când nu mai există loc de confuzie, urmate de puncte de suspensie şi virgulă (de exemplu Botez, Epopeea feroviară..., p. 151-152. şi Botez, Epopeea românilor..., p. 80.).
- În secţiunea Note se va scrie codul <references/> care, dacă nu este introdus, nu se vor afişa notele.
Pentru ca articolele să aibă un apect de calitate, se impune ca notele de subsol să fie introduse în text înaintea semnelor de punctuaţie (punct, virgulă, două puncte etc.).
- Iată cum ar trebui să arate un articol cu note de subsol
Textul articolului
Accidentul a avut loc în data de 1 ianuarie (stil vechi)/13 ianuarie 1917, în plină desfăşurare a primului război mondial, în gara din localitatea Ciurea, la sud de Iaşi, pe calea ferată Bârlad - Iaşi. Bilanţul a fost de peste 1.000 morţi[1].
Note
- ↑ Botez, p.151-152
Bibliografie
- Botez, Constantin, Epopeea feroviară românească, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1977.
Secţiunea Bibliografie
La începutul secţiunii „Bibliografie” vor fi prezentate doar sursele de bază din care au fost extrase informaţii referitoare la subiect. Spre exemplu:
- Papadima, Liviu, Caragiale, fireşte, Editura Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 1999 ISBN 9735771705
Subsecţiunea „Bibliografie suplimentară” cuprinde lucrările care tratează pe larg subiectul, dar din care nu au fost extrase informaţii. De exemplu:
- Fanache, Vasile, Caragiale, Editura Dacia, Cluj, 1997 ISBN 978-973-35-0597-6
Este de remarcat faptul că pentru a asigura un aspect unitar al articolelor din Enciclopedia României, se impune utilizarea unui format unic în cadrul bibliografiei şi al bibliografiei suplimentare, astfel:
- Nume, Prenume, Titlu, în „Culegerea/Ziarul/Revista/Colecţia de studii/Anuarul etc.” Anul editorial, Numărul, Editura, Oraşul, Anul de apariţie, Codul ISBN.
Notă: numele oraşului se dă ca pe copertă, fără a fi "românizat". Dacă este dedus, se pune în paranteze [ ] iar dacă este inexistent se specifică [f.l.] (fără loc). Similar, pentru lucrările fără an precizat se va scrie [f.a.].
Iată nişte exemple:
- Popescu, Daniel, Tudor Vladimirescu în conştiinţa românilor, Editura Dacia, [Cluj], 1972 ISBN 1234567890.
- Pavelescu, Ramona, Cetatea de scaun a lui Gelou în „Revista Muzeului Judeţean de Istorie din Cluj” XIV, nr. 5 din 20 mai 1966.
- Ion Drăghici, Badea Cârţan, [f.l.], [f.a.].