Anton Arion

de la Enciclopedia României

Salt la: navigare, căutare
Anton Arion
Anton I. Arion.jpg
Născut 1824
Decedat 1897
Ocupaţie om politic, jurist
 
Stema Principatului Romaniei (1867-1872).png
 Ministrul
Justiţiei
Mandat
19 - 29 august 1867; 13 noiembrie 1867 - 29 aprilie 1868
 
Stema Principatului Romaniei (1867-1872).png
 Ministrul
Internelor
Mandat
12 august - 2 noiembrie 1868, ad interim; 2-16 noiembrie 1868

Anton Arion (n. 1824 – d. 1897) a fost jurist şi om politic.

Biografie

Fiul clucerului Ioniţă Arion, fost preşedinte al Tribunalului din Bucureşti şi al Anei Merişan, are parte de o educaţie aleasă.

În anul 1849 se căsătoreşte cu Elisa Sofia Slătineanu Lupoianu, din marea familie de boieri a Slătinenilor.

Deţine mai multe funcţii în administraţie: pitar (1849), serdar (1857), prefect de judeţ (1861). Adept al ideilor liberale, este un luptător înfocat pentru unirea Principatelor. După ce aceasta se înfăptuieşte, devine membru în Adunarea Electivă (1862) şi, după înlăturarea lui Alexandru Ioan Cuza, deputat în Adunarea Constituantă (1866) şi Comisar Extraordinar al Guvernului în acelaşi an. Este de mai multe ori ministru al Justiţiei în guvernele Ştefan Golescu (19 - 29 august 1867, 13 noiembrie 1867 - 29 aprilie 1868) şi Nicolae Golescu (1 mai - 2 noiembrie 1868), calitate în care face o serie de schimbări la nivelul tribunalelor judeţene şi, mai ales, înfiinţează curţi de judecată cu juraţi în oraşele reşedinţă de judeţ, operaţiune care urmăreşte „garantarea unei bune administraţiuni a justiţiei”. Ca Ministru de Interne (12 august - 2 noiembrie 1868, ad interim şi 2-16 noiembrie 1868) pune în aplicare „Legea privind organizarea puterii armate în România”, adoptată în iulie 1868.

Bibliografie

  • Stoica, Stan (coord.) - Dicţionar biografic de istorie a României, Editura Meronia, Bucureşti, 2008