Anton Arion

Anton Arion
Născut		1824
Decedat		1897
Ocupaţie		om politic, jurist
Ministrul Justiţiei
Mandat 19 - 29 august 1867; 13 noiembrie 1867 - 29 aprilie 1868
Ministrul Internelor
Mandat 12 august - 2 noiembrie 1868, ad interim; 2-16 noiembrie 1868

Anton Arion (n. 1824 – d. 1897) a fost jurist şi om politic.

Biografie

Fiul clucerului Ioniţă Arion, fost preşedinte al Tribunalului din Bucureşti şi al Anei Merişan, are parte de o educaţie aleasă.

În anul 1849 se căsătoreşte cu Elisa Sofia Slătineanu Lupoianu, din marea familie de boieri a Slătinenilor.

Deţine mai multe funcţii în administraţie: pitar (1849), serdar (1857), prefect de judeţ (1861). Adept al ideilor liberale, este un luptător înfocat pentru unirea Principatelor. După ce aceasta se înfăptuieşte, devine membru în Adunarea Electivă (1862) şi, după înlăturarea lui Alexandru Ioan Cuza, deputat în Adunarea Constituantă (1866) şi Comisar Extraordinar al Guvernului în acelaşi an. Este de mai multe ori ministru al Justiţiei în guvernele Ştefan Golescu (19 - 29 august 1867, 13 noiembrie 1867 - 29 aprilie 1868) şi Nicolae Golescu (1 mai - 2 noiembrie 1868), calitate în care face o serie de schimbări la nivelul tribunalelor judeţene şi, mai ales, înfiinţează curţi de judecată cu juraţi în oraşele reşedinţă de judeţ, operaţiune care urmăreşte „garantarea unei bune administraţiuni a justiţiei”. Ca Ministru de Interne (12 august - 2 noiembrie 1868, ad interim şi 2-16 noiembrie 1868) pune în aplicare „Legea privind organizarea puterii armate în România”, adoptată în iulie 1868.

Bibliografie

• Stoica, Stan (coord.) - Dicţionar biografic de istorie a României, Editura Meronia, Bucureşti, 2008