Beregsău Mic

de la Enciclopedia României

Salt la: navigare, căutare
Satul
Beregsău Mic

Comuna Săcălaz
Judeţul Timiş (TM)

Stema judetului Timis.png
Beregsau Mic.JPG
Atestare 1317
Populaţie 918 locuitori

Împărţirea administrativ-teritorială a României

Beregsău Mic (în limba sârbă: Nemet) este un sat în judeţul Timiş. Face parte din comuna Săcălaz şi are o populaţie de 918 locuitori (2004).

Localizare

Beregsău Mic se situează în vestul judeţului Timiş, pe malul drept al râului Bega Veche, la circa 23 km vest de municipiul Timişoara şi la o distanţă de 12,3 km vest de centrul de comună, Săcălaz. Este străbătut de drumul judeţean 214, drum care se ramifică la stânga de pe DN59A Timişoara - Jimbolia. Se învecinează la nord-est cu Săcălaz, la sud-est cu Sânmihaiu German, la sud-vest cu Bobda şi la nord-vest cu Cărpiniş.

Istorie

Prima atestare documentară datează din 1317, cu numele Nemti. Alte diplome medievale menţionează numele Némethy. Revoluţia lui Doja din 1514 a pustiit întreaga localitate.[1] La 1520, regele Ludovic II o donează lui Valentin Bolyka.

Beregsău Mic a fost un sat românesc până spre sfârşitul secolului XVII, când a fost colonizat cu sârbi, în ultima perioadă a colonizărilor cu sârbi în Banat. De atunci satul a fost unul preponderent sârbesc. Cu toate că aici nu au locuit niciodată mulţi germani, numele vechi al satului se asemăna cu denumirea maghiară pentru „german”, ceea ce a determinat administraţia maghiară să îl numească „Beregso-Nemeti”, adică „Beregsăul Nemţesc”.

În timpul ocupaţiei otomane a Banatului, localitatea apare drept locuită. Continuitatea locuirii este atestată şi după cucerirea Banatului de către austrieci. Pe harta contelui Mercy de la 1723-1725, apare cu numele Nemet şi era locuită. Biserica sârbească s-a construit la 1855-1860. La 1880, patroni erau baronii Iuliu Csavosy şi Sima Mucialov.

După unirea Banatului cu România, a fost preluat numele impropriu „Beregsău Nemţesc” iar popular s-a mai numit şi „Nămăţ” sau „Nemici”. După cel de-al doilea război mondial, Beregsău Mic s-a românizat, sârbii au plecat şi românii le-au luat locul. În prezent este majoritar românesc.

Demografie

Evoluţia populaţiei

<lines size=340x160 title="Evoluţia populaţiei" ymin=0 ymax=1500 colors=003153,F5B800,DE3163,99BADD xlabel ylabel=4 grid=xy legend>

,total,români,sârbi,germani

1880,1117,27,922,146 1890,1182,55,913,185 1910,1209,114,938,80 1930,1023,138,787,43 1941,1076,232,787,30 1966,913,259,619,13 1977,945,460,449,12 1992,788,500,269,3 2002,811,660,141,0 </lines>

  • numărul sârbilor în 1941 este estimat

Iniţial sat românesc, apoi pentru aproape 300 de ani un sat de sârbi, Beregsău Mare a cunoscut în ultimele decenii o scădere semnificativă a populaţiei, dar mai ales o scădere majoră a populaţiei de sârbi. În anii 1970, românii au devenit majoritari. Conform cu recensământul din 2002, românii reprezintă 81% din locuitori, în timp ce sârbii 17%.

Conform datelor publicate de Primăria Săcălaz[2] la data de 1 ianuarie 2004, Beregsău Mic avea o populaţie de 918 locuitori, în creştere cu circa 13% faţă de recensământul din 2002. Aceasta reprezintă cea mai rapidă creştere a populaţiei din ultimul secol.

Structura religioasă

Din punct de vedere religios, populaţia a fost tot timpul, în majoritate covârşitoare, creştin-ortodoxă.

Bibliografie

  • Ioan Lotreanu, Monografia Banatului, Institutul de Arte Grafice „Ţara”, Timişoara, 1935
  • Varga, E., Statistică recensăminte după limba maternă, respectiv naţionalitate, jud. Timiş 1880 - 2002, [1]

Note

  1. Lotreanu, p. 62
  2. http://www.sacalaz.ro/pagina_sub.php?ID=3