Berlişte
de la Enciclopedia României
| Satul Berlişte |
 |
 | ||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| key=ABQIAAAAubT5hmjIEJVm4ezAge_VDBQ6KgpyKF-ggUCpfxt_mrdM95NpjRTaASYGNAu0W2ZjxaTGrwQ2kLUq0w | lat=45.935871 | lng=24.960938 | zoom=5 | smallzoomcontrol=yes | width=230 | height=210}} | ||
| Atestare | 1611 |
| Populaţie | 410 locuitori |
| Cod poştal | 327020 |
|
Index sate în judeţul Caraş-Severin |
|---|
|
Index sate în România |
|---|
|
Împărţirea administrativ-teritorială a României |
|---|
Berlişte este un sat în judeţul Caraş-Severin, centru administrativ al comunei omonime. Are o populaţie de 410 locuitori (2002).
Localizare
Se situează în extremitatea de sud-est a judeţului Caraş-Severin, în Valea Caraşului, pe malul stâng al râului Vicinic, afluent al Caraşului. Este aşezată la mică distanţă de graniţa cu Serbia, pe drumul de la Nicolinţ la Iam. Este accesibil şi cu trenul, pe ruta Iam - Oraviţa, având halta „Birlişte”.
Istorie
Istoria cunoscută a localităţii începe la 1611, când pentru prima dată se vorbeşte despre satul Perlist (sau Berlistie, Berlistye) în legătură cu donaţia efectuată de proprietarul Gabriel Bethlen către doi viteji ai săi, Ianko Racz şi Marko Racz.
La recensământul clădirilor din 1717 apare menţionat cu 4 de case, ceea ce, la acea vreme, s-ar traduce într-o populaţie de circa 1.000 de locuitori. Prima şcoală organizată apare pe la 1776, iar primul dascăl cunoscut a fost Stefan Lungovici, la 1785. Biserica ortodoxă a fost construită cam în aceeaşi perioadă.
Mai târziu a fost proprietate a domeniilor miniere de la Oraviţa, apoi a societăţii de cale ferată austro-ungară (din 1855). Aici a fost constituită reşedinţa unei subdirecţiuni miniere, de care aparţineau 6 comune.
Încă de la primele recensăminte moderne s-a constatat caracterul strict românesc al locutorilor. Comună destul de mare în trecut, a decăzut după cel de-al Doilea Război Mondial.
Populaţie
La recensământul din 2002, localitatea Berlişte avea 410 locuitori dintre care 338 români, 63 ţigani, 5 sârbi, 2 maghiari şi un ceh.
Bibliografie
- Lotreanu, Ioan, Monografia Banatului, Institutul de Arte Grafice „Ţara”, Timişoara, 1935
- Stănilă, Iosif, Valea Caraşului : districtul Ilidia sec.XIV-XVII: pagini din trecutul unui colţ de ţară, Timişoara, 1986
- Varga, E., Statistică recensăminte după limba maternă, respectiv naţionalitate, jud. Caraş-Severin 1880 - 2002, [1]