Biserica Kretzulescu

de la Enciclopedia României

Salt la: navigare, căutare
Biserica Kretzulescu
Biserica Kretzulescu.jpg
Profilul bisericii
Confesiune ortodoxă
Hram Adormirea Maicii Domnului şi Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil
Ctitor Iordache Kretzulescu
Datare 1722
Pictură Gheorghe Tattarescu (1936)
Date despre biserică
Oraş Bucureşti / sector 1
Adresă Calea Victoriei 47

Biserica Kretzulescu (sau Biserica Creţulescu) este un edificiu religios ortodox din Bucureşti, sectorul 1, ctitorit în anul 1722 de către Iordache Kretzulescu şi soţia sa, Domniţa Safta - fiica domnitorului Constantin Brâncoveanu. Nu sunt cunoscute detalii despre meşterii care au ridicat construcţia. Biserica, o operă importantă şi valoroasă de arhitectură veche românească, se remarcă prin armonia proporţiilor şi prin faptul că respectă cu fidelitate caracteristicile stilului brâncovenesc.

Istoric

Cu doar doi ani înainte de începerea ridicării bisericii, logofătul Iordache Kretzulescu, împreună cu familia sa, a revenit în ţară din exilul din Istanbul. Acolo a asistat la decapitarea lui Brâncoveanu şi a fiilor lui, execuţie care a avut loc în 15 august 1714, zi în care creştinii serbează Adormirea Maicii Domnului. Pentru a-şi manifesta mulţumirea că a scăpat cu viaţă din Istanbul, Kretzulescu s-a hotărât să ridice o biserică cu hramul „Adormirii Maicii Domnului şi Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil”. Biserica a fost ridicată între anii 1720-1722, pe locul unei biserici mai vechi din lemn, numit „La puţul cu Zale”, în acele vremuri bariera de nord a Bucureştiului.

În anii 1815 şi 1859, bisericii i-au fost aduse unele lucrări de renovare, lucrări care au denaturat arhitectura iniţială şi i-au distrus toate decoraţiile exterioare.[1] Refacerile, care au transformat faţadele într-un stil neogotic, prin zidirea arcurilor pridvorului şi mărirea ferestrelor, au atins şi interiorul construcţiei. Astfel au fost fost suprimate coloanele interioare, a fost transformată catapeteasma, iar fresca originală a fost înlocuită cu o pictură în ulei a pictorului Gheorghe Tattarescu.

Între anii 1935-1936 a avut loc o nouă restaurare desfăşurată după planurile întocmite de Comisia Monumentelor Istorice şi a arhitectului Ştefan Balş. Prin aceste lucrări s-a urmărit aducerea bisericii la forma iniţială. Astfel, o serie de motive şi decoraţii distruse în timpul lucrărilor anterioare au fost reconstituite fidel. Soclul şi brâul, în momentul construcţiei din cărămidă, au fost refăcute din piatră. La propunerea arhitectului-şef Horia Teodoru, Comisia a hotărât să nu refacă tencuiala exterioară, cea iniţială fiind complet distrusă în timpul lucrărilor din 1859. Turlele au fost refăcute după modelele celorlalte biserici din acea epocă, iar iconostasul a rămas aşa cum a fost realizat în timpul restaurării din 1815. Pictura interioară iniţială, în stilul bizantin din perioada brâncovenească, a fost refăcută. Totodată, pictura în ulei executată de Tattatrescu a fost îndepărtată, deoarece Comisia a considerată că varianta iniţială reprezenta un document iconografic preţios. Părţile distruse iremediabil nu au mai fost completate, iar portretele ctitorilor, întocmite de Tattatrescu, au rămas neschimbate.

Descriere

Principalele elemente arhitectonice, integrate în arhitectura bisericii şi specifice perioadei brâncoveneşti sunt: turla înaltă ridicată pe naos, clopotniţa deasupra unui pronaos puţin extins, pridvorul în partea anterioară a construcţiei, cu arcade în plin centru, care se sprijină pe coloane de piatră, precum şi cele 2 şiruri de panouri decorative de pe faţade - o parte din ele largi, de formă dreptunghiulară în partea de jos, iar altele înalte şi arcuite, cu două rânduri de arhivolte. [2]

În prezent, edificiul prezintă faţade din cărămidă aparentă şi panouri decorative, construite din cărămidă, cu muchia tăiată în arc frânt. Un brâu realizat din piatră sculptată împarte faţadele în două registre cu firide oarbe. Brâul a fost realizat la ultima refacere, după modelul celui vechi. Acesta era format din cărămidă şi stuc, aşa după cum arată o fâşie din brâul original, păstrată sub un acoperiş de sticlă deasupra ferestrei de la altar. Ramele ferestrelor, readuse la stilul moldovenesc, au fost sculptate conform formelor originale, păstrate în anumite fragmente în zidurile bisericii. Ferestrele prezintă în golurile de ventilaţie pietre ajurate, executate asemănător altor piese de genul acesta, aflate în structura unor construcţii similare.

Pridvorul se sprijină pe şase coloane de piatră, iar interiorul acestuia prezintă o frescă ce descrie scene din Apocalipsă, picturi neobişnuite pentru iconografia neo-bizantină. În pridvor se află şi mormântul lui Emanoil C. Kretzulescu (1806-1878).

Policandrul din din naosul bisericii a fost executat în bronz emailat, în 1837, la casa Barbedienne din Paris.

Note

  1. Grigore Ionescu, 1956, pg. 103
  2. Grigore Ionescu, 1956, pg. 103

Bibliografie

  • Grigore Ionescu. Bucureşti. Oraşul şi monumentele sale. Bucureşti: Editura Tehnica, 1956
  • Florian Georgescu, Paul Cernovodeanu, Alexandru Cebuc. Monumente din Bucureşti. Bucureşti: Meridiane, 1966
  • Silvia Colfescu. Bucureşti. Ghid turistic, istoric, artistic. Bucureşti: Vremea, 2007