Chizătău

de la Enciclopedia României

Salt la: navigare, căutare
Satul
Chizătău

Comuna Belinţ
Judeţul Timiş (TM)

Stema judetului Timis.png
Atestare 1359
Populaţie 888 locuitori
Cod poştal 307047

Împărţirea administrativ-teritorială a României

Chizătău este un sat în judeţul Timiş, comuna Belinţ. Are o populaţie de 888 locuitori (2002).

Localizare

Se situează în centrul judeţului Timiş, în valea râului Timiş, între râurile Timiş şi Bega, la circa 16 km nord-vest de municipiul Lugoj, pe drumul naţional DN6 Lugoj - Timişoara.

Istorie

Chizătăul este un vechi sat românesc care s-a făcut cunoscut lumii prin faimosul său cor. Atestată documentar la 1359, cu numele Kyzigtew (după unele interpretări[1], Tăul Mic , după altele[2], Balta Acră - kise=acru, tău=baltă), localitatea este menţionată în numeroase diplome medievale maghiare, apoi în documente habsburgice de după cucerirea Banatului de sub stăpânirea turcească. Conform tradiţiei, vechea vatră a satului se afla „În Deal”, la dreapta Begheiului, dar după retragerea apelor de pe valea în care este amplasată vatra actuală, satul s-a mutat definitiv la noua locaţie.

Amplasat la „drumul mare” dintre Timişoara şi Lugoj, satul a fost mult influenţat de traficul comercial, importanţa sa crescând după 1867, când se inaugurează şi calea ferată dintre cele două oraşe bănăţene. În 1896 se înfiinţa banca „Chizăteiana”, iar în 1911 se inaugurează şi linia ferată industrială dintre Chizătău şi Şanoviţa, pentru transportul bazaltului din carierele de la Şanoviţa.

La 1882, Ciprian Porumbescu descria satul astfel: „Chizătăul este un sat care după ordinea şi curăţenia care domneşte într-însul s-ar putea asemăna cu un oraş. Toate dovedesc starea bună materială a locuitorilor săi. Casele sunt mari şi bine curăţite, şurele şi grajdurile sunt în cea mai bună rânduială. Uliţele sunt largi, bine îngrijite, sădite cu arbori pe amândouă părţile. Podoaba cea mai de frunte a satului însă este şcoala şi biserica, locaşuri vrednice de înalta lor menire. Şi cum e satul, aşa sunt şi oamenii...”

Chizătău a fost comună de sine stătătoare până în anul 1956, când a fost trecut în administrarea comunei Belinţ.

Corul de la Chizătău

Faimosul cor de la Chizătău a fost înfiinţat la 1840, de către tânărul preot Trifu Şepeţian, un fiu de ţăran din Secusigiu, absolvent al Institutului teologic din Arad şi căsătorit cu fiica preotului Nicolae Rădulescu din Chizătău. Stabilit definitiv la Chizătău, Şepeţian a strâns în jurul său pe sătenii care aveau o voce mai bună şi, fără a avea o pregătire muzicală profesionistă, dar prin muncă multă şi perseverenţă, a a reuşit să formeze un cor de plugari capabil să interpreteze, pe trei voci, imnuri religioase şi cântece de lume. La început corul va cânta în Chizătău şi în satele învecinate, iar mai apoi, pe măsură ce a căpătat experienţă, a trecut la patru voci şi a început să participe şi la manifestări publice precum cele în oraşe precum Timişoara sau Arad, motiv pentru care a făcut senzaţie în presa vremii şi a stârnit multă admiraţie din partea românilor, cu atât mai mult cu cât în repertoriul acestuia se găseau piese precum „Deşteaptă-te române” sau „Iancu merge la Abrud”.

În 1887 moare Trifu Şepeţian, iar locul său este luat de fiul Lucian, crescut de tatăl său cu pasiunea pentru muzică şi cor. Acesta aduce elemente noi în organizarea corului, introduce noţiuni de muzicologie, de cunoaştere a notelor, ţine cursuri şi repetiţii şi îmbogăţeşte repertoriul. Rezultatele nu s-au lăsat aşteptate, corul de la Chizătău ajungând să concerteze peste tot în Banat şi Ardeal. Perioada de glorie se stinge în 1915, odată cu moartea lui Lucian Şepeţian. Condus de Sever Şepeţian, fiul lui Lucian şi cu sprijinul lui Ion Vidu, corul se revigorează temporar, în perioada interbelică, dar nu se mai poate ridica la vechea glorie. După cel de-al Doilea Război Mondial, corul este refăcut de învăţătorul Ion Cărăbaş şi va continua să existe în perioada comunistă.

Populaţia

La recensământul din 2002, satul Chizătău avea 888 locuitori, din care 856 români, 20 maghiari, 11 germani şi un slovac.

Bibliografie

  • Creţan, Remus, Dicţionar toponimic şi geografico-istoric al localităţilor din judeţul Timiş, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2006 ISBN 973-7608-65-8
  • Lotreanu, Ioan, Monografia Banatului, Institutul de Arte Grafice „Ţara”, Timişoara, 1935
  • Onciulescu, Dimitrie; Cărăbaş, Ion, Chizătău : leagănul corurilor bănăţene la 125 de ani de cîntec organizat, Timişoara 1982
  • Varga, E., Statistică recensăminte după limba maternă, respectiv naţionalitate, jud. Timiş 1880 - 2002, [1]

Bibliografie recomandată

  • Şepeţian, Sever, Corul de la Chizătău : 100 de ani: 1857-1957, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1957
  • Şepeţian, Sever, Istoricul Corului Vocal al Plugarilor din Chizătău. Corul de la Chizătău, 1857-1957 : [schiţă monografică]; ediţie îngrijită de Constantin Tufan Stan, Editura Marineasa, Timişoara 2004 ISBN 973-631-126-0

Note

  1. Creţan, p.45
  2. Onciulescu; Cărăbaş; p.5