Constantin Bosianu

de la Enciclopedia României

Salt la: navigare, căutare
Constantin Bosianu
Constantin Bosianu.jpg
Născut 10 februarie 1815, Bucureşti
Decedat 21 martie 1882, Bucureşti
Ocupaţie om politic, jurist
Sigla Academiei Romane.png
Membru de onoare
al Academiei Române
Ales 30 iunie 1879
 
Stema Senatului.png
  Preşedintele
Senatului României
Mandat
29 mai 1879 - 15 noiembrie 1879
 
Stema Principatelor Unite 4.png
 Preşedintele
Consiliului de Miniştri
Mandat
26 ianuarie 1865 - 14 iunie 1865

Constantin Bosianu (n. 10 februarie 1815, Bucureşti - d. 21 martie 1882, Bucureşti), om politic, jurist de prestigiu, membru de onoare al Academiei Române. Atât în activitatea profesională, cât şi politică, Constantin Bosianu s-a remarcat ca un magistrat de elită, contribuind la adoptarea a numeroase legi în domeniul juridic.

Originea. Studiile

Fiu al paharnicului Andrei Bosianu, tânărul Constantin îşi urmează studiile la prestigiosul liceu „Sfântul Sava”. În acest timp lucrează în administraţia publică, fiind contabil, şef de birou, şef al Serviciului Controlului Obştesc din Departamentul Finanţelor. Beneficiind de o bursă, îşi continuă studiile la Anvers şi Paris, unde obţine licenţa în Litere, la Universitatea Sorbona (1844) şi doctoratul în drept, în 1851.

Activitatea unionistă. Profesor

Revenit în ţară, Bosianu devine profesor de drept roman Colegiul „Sfântul Sava”, apoi este numit conferenţiar de contabilitate la Şcoala Centrală de Agricultură şi director al Departamentului Dreptăţii. A desfăşurat o bogată activitate unionistă, fiind secretar al Divanului ad-hoc al Ţării Româneşti (septembriedecembrie 1857) şi vicepreşedintele Comitetului Central al Unirii. Din poziţia de membru în Adunarea Electivă a Munteniei, pe 24 ianuarie 1859 a votat pentru alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al Ţării Româneşti. După înfiinţarea Facultăţii de Drept, devine unul dintre prestigioşii profesori invitaţi să facă parte din corpul didactic.

Mandatul de prim-ministru. Activitatea guvernamentală

Bosianu este apreciat pentru calităţile sale, astfel că domnitorul Cuza îl numeşte judecător la Înalta Curte de Justiţie, iar din 1864 devine vicepreşedinte al Consiliului de Stat. Constantin Bosianu este numit şi preşedinte al Consiliului de miniştri între 26 ianuarie - 14 iunie 1865.

Din această funcţie, el a contribuit la opera de organizare şi modernizare a statului român prin mai multe legi, între care, legea organizării judecătoreşti, a reorganizării serviciului de percepţie la oraşe, a pensiilor pentru funcţionarii civili şi pentru gradele militare inferioare, legea lucrărilor publice, legea privind regularizarea şi canalizarea Dâmboviţei pentru prevenirea inundaţiilor. De asemenea, în calitate de jurist, Bosianu a făcut parte din comisiile de redactare a legii rurale şi a legii instrucţiunii publice.

Cariera politică. Ultimii ani din viaţă

Ulterior, activează ca parlamentar, în acelaşi timp fiind şi decan al Baroului Ilfov (1871 - 1873). Spre sfârşitul vieţii, Bosianu a îndeplinit timp de două săptămâni funcţia de primar al Capitalei, în decembrie 1878, iar în perioada 29 mai - 15 noiembrie 1879, Constantin Bosianu a fost ales preşedinte al Senatului. Pe 30 iunie 1879, este ales membru de onoare al Academiei Române.

Constantin Bosianu s-a stins din viaţă pe 21 martie 1882, la vârsta de 67 de ani.

Activitatea politică

Activitate Mandat
deputat 1869
senator 1867
Preşedintele Senatului 29 mai 1879 - 15 noiembrie 1879
Primarul Capitalei decembrie 1878
Preşedintele Consiliului de Miniştri 26 ianuarie 1865 - 14 iunie 1865
Ministru de Interne, Agricultură şi Lucrări Publice 26 ianuarie 1865 - 14 iunie 1865

Opere

  • De l’action paulienne, en droit roumain et en droit français, Paris, 1851
  • Elemente de drept român constituţional, 1865
  • La statistique du commerce extérieur au point de vue de son importance internationale, 1884
  • Étude de législation douanière, 1892

Bibliografie

  • Stelian Neagoe, Oameni politici români, Editura Machiavelli, Bucureşti, 2007, pp. 87-89 ISBN 973-99321-7-7
  • Nicolae C. Nicolescu, Şefii de stat şi de guvern ai României (1859 - 2003), Editura Meronia, Bucureşti, 2003, pp.150-151 ISBN 973-8200-49-0