Cornel Chiriac
de la Enciclopedia României
| Cornel Chiriac | ||
 | ||
| Cornel Chiriac în studioul de emisie | ||
| Naţionalitate | român | |
| Născut | 8 mai 1941, Uspenca, Basarabia (azi Ucraina) | |
| Decedat | 4 martie 1975, München, Germania | |
| Mormânt la | Bucureşti | |
| Ocupaţie | producător de formaţii muzicale, publicist şi toboşar de jazz | |
Cornel Chiriac (Ionel Corneliu Chiriac; n. 8 mai 1941[1], Uspenca, Basarabia (azi Ucraina) — d. 4 martie 1975, München, Germania) a fost un jurnalist român, realizator de emisiuni radio, producător de formaţii muzicale, publicist şi toboşar de jazz. A făcut liceul la Piteşti şi în 1966 a absolvit Institutul pedagogic, secţia filologie din Piteşti.
Cuprins
Biografie
Activitatea în România
Încă din adolescenţă a dovedit o pasiune pentru jazz, strângând toate informaţiile posibile despre reprezentanţii acestui gen şi ascultând melodii pe unde putea. Copia pe caietele sale cărţi, cronici, interviuri şi ştiri din reviste de specialitate, apoi le traducea, separat, în limba română. „În timpul liceului se ocupa numai de muzică. Îşi pierdea nopţile scriind. Dimineaţa se trezea foarte greu să meargă la şcoală” îşi aminteşte mătuşa lui. Unele dintre caiete au ajuns în mâna unor mari muzicieni autohtoni precum Radu Maltopol, Cristian Colan sau Johnny Răducanu, fiind singura sursă posibilă de informare în domeniul jazzului la acea vreme.
Cornel Chiriac a scris articole de presă precum şi texte pentru coperţile discurilor de vinil din colecţia „Jazz - Electrecord” (volumele 4, 5, 6 şi 7). În 1965 va publica în revista Secolul XX un studiu despre jazz, iar un an mai târziu se va ocupa de prefaţa cărţii „Viata mea la New Orleans” a lui Louis Armstrong. Mare iubitor al acestui gen, membru fondator al „Federaţiei europene de jazz”, Chiriac va copia discuri întregi pe benzi şi le va aranja în arhiva Radiodifuziunii. „Toată bandoteca radio este scrisă şi pusă de mâna lui Cornel Chiriac”, avea să spună mai târziu Aurel Gherghel. Tot Chiriac este cel care se va implica, în 1969, în organizarea şi mediatizarea primului festival naţional de jazz din ţară, cel de la Ploieşti. De asemenea, a aranjat ca reprezentaţiile din timpul acestuia să fie înregistrate.
A debutat la Radio în 1963, cu emisiunea „Jazz de ieri şi de azi”, devenită ulterior „Jazz magazin”.
Într-o noapte din 1967 a reuşit să asculte toată discografia Beatles apărută până atunci, adusă în ţară de Camil Petrescu jr. Acesta din urmă îşi reaminteşte: „Am venit a doua zi dimineaţă şi dormea pe maşina de scris [...]; a ridicat capul şi a spus: «Domnule, sunt senzaţionali!» şi a adormit la loc”. Descoperind gustul pentru rock, începând din 10 iulie 1967 Cornel Chiriac a realizat la Radio cea mai populară emisiune de muzică de atunci, intitulată „Metronom”. În colaborare cu Geo Limbăşanu, prezenta ascultătorilor informaţii la zi din sfera genurilor pop, rock sau jazz. Au fost difuzate melodii ale unor formaţii ori interpreţi precum Beatles, Cream, Jimi Hendrix, Bob Dylan sau Joan Baez. Uneori se întâmpla ca anumite albume să fie prezentate publicului la doar două-trei zile de la apariţia lor în Statele Unite.
La scurtă vreme după invazia Cehoslovaciei (21 august 1968) a difuzat pe post o baladă a lui Mircea Florian (în care se povestea cum cinci lupi mici şi unul mai mare au atacat o stână) iar mai târziu melodia „Back in the USSR” a formaţiei Beatles. Ca urmare, emisiunea „Metronom” a fost desfiinţată, în 1969.
Ca producător, a sprijinit în special formaţiile Phoenix din Timişoara şi Sideral din Bucureşti. A realizat importante înregistrări cu primii în studioul Radio (1968-1969) şi i-a promovat în diferite ocazii. În 1969 a întreprins demersuri pentru a-i aduce la Festivalul de la Braşov, reuşind să îi includă în program. Ca o coincidenţă, Cliff Richards urma să susţină şi el un concert, el fiind cel care în urmă cu opt ani jucase în „Tinerii”, film care a stat la baza multor formaţii rock româneşti. Între timp, membrii Phoenix fuseseră cazaţi la Hotelul Nord din Bucureşti pentru a fi vizionaţi de cenzură. În timpul desfăşurării festivalului, Chiriac s-a întors de la Braşov cu vestea proastă a anulării concertului, dar s-a reîntors în speranţa rezolvării problemei in extremis. Nereuşind să convingă organizatorii, ca protest, s-a închis în camera sa de hotel şi a dat foc la draperii. Personalul hotelului şi pompierii au spart uşa pentru a stinge incendiul, iar Cornel Chiriac a dispărut în învălmăşeală, având la el doar benzile cu melodiile Phoenix.
Activitatea în R. F. Germană
Peste câteva zile a reuşit să treacă graniţa în Austria cu ajutorul unei invitaţii falsificate (primită în timpul festivalului braşovean şi având drept destinaţie iniţială Polonia). A fost cazat într-un lagăr de refugiaţi, unde a fost descoperit de Noël Bernard, director al departamentului românesc al postului Radio Europa Liberă. După ce a rezolvat problema actelor, Cornel Chiriac şi-a continuat activitatea la München, secţia în limba română a postului de radio amintit, începând cu data de 2 iunie 1969. A reluat „Metronom”-ul, „Jazz magazin” şi a inaugurat o a treia emisiune, „Jazz à la quarte”. Mai târziu, avea să mai modereze încă patru emisiuni de rock, pe lângă programele amintite (325 de minute săptămânal). La început, Chiriac şi-a vărsat la microfon năduful împotriva celor care în România nu-l lăsaseră să-şi facă treaba în Radio. Ioana Măgură Bernard îşi aminteşte: „S-a întâmplat de multe ori ca, în urma unor acte necugetate, Cornel să aibă asemenea probleme cu autorităţile germane şi cu conducerea americană a Europei Libere, încât să fie pe punctul de a fi dat afară din Germania şi din radio”. În cele din urmă, potrivit lui Noel Bernard, „şi-a dat seama că nu politica, ci muzica era menirea lui”. A avut, până la moartea sa, o activitate bogată în domeniul muzicii, realizând printre altele şi o traducere în limba română a operei-rock „Jesus Christ Superstar” (Andrew Lloyd Webber/Tim Rice).
La 4 martie 1975, în apropierea miezului nopţii, Cornel Chiriac este înjunghiat lângă maşina sa, într-o parcare din München. O oră mai târziu este găsit de o studentă care se întorcea acasă. Primul suspect arestat a fost Mario Gropp, un tânăr de 18 ani, ultima persoană văzută alături de Chiriac în acea seară. Pe măsură ce ancheta a avansat, Gropp a fost găsit vinovat şi condamnat la 8 ani de închisoare. În ţară s-a vorbit despre un asasinat politic, dus la îndeplinire de către Securitate. Chiar şi după moartea lui aceasta a lansat diferite zvonuri: că ar fi fost antisemit ori homosexual, colaborator al Securităţii. Corpul lui Cornel Chiriac a fost incinerat la München iar mama lui a adus cenuşa în ţară. Este îngropat în cimitirul Reînvierea din Bucureşti.
Dispariţia sa a fost primită cu amărăciune la Bucureşti, după cum îşi amintesc jurnaliştii. Alexandru Sipa a organizat o serată la Clubul de jazz din Braşov, in memoriam. La Bucureşti, formaţia Phoenix era în studioul „Electrecordului”, înregistrând albumul „Cantafabule”. „Vestea asasinării lui Cornel Chiriac, bunul prieten comun, ne-a găsit în studioul Tomis; am plâns toţi ca nişte copii...” declara Octavian Ursulescu într-un interviu.
La 24 februarie 1995, la Ploieşti, a fost inaugurat Clubul de Jazz "Cornel Chiriac".
Note şi referinţe
- ↑ După declaraţiile sale. Alte surse indică 6 mai 1942.
- ↑ Articol în Ziarul de Iaşi
Bibliografie
- Articol de Monica Andrei publicat în Jurnalul Naţional pe 2 februarie 2004.
- Nicolae Covaci — „Phoenix însă eu...”, Ed. Nemira, Bucureşti, 1994.
- Remix/Underground — „Cornel Chiriac”.