Emilia Săulea

Emilia Săulea
Născută		21 iulie 1904, Iaşi
Decedată		1 aprilie 1998, Bucureşti
Ocupaţie		geolog
Membru de onoare al Academiei Române
Ales		12 noiembrie 1993

Emilia Săulea (n. 21 iulie 1904, Iaşi, judeţul Iaşi - d. 1 aprilie 1998, Bucureşti), geolog, membră de onoare a Academiei Române.

Biografie

A urmat cursurile Liceului „Oltea Doamna” din Iaşi, absolvit în 1925, şi ale Facultăţii de Ştiinţe Naturale din cadrul Universităţii din Iaşi (1929), unde a lucrat cu profesorii Ion Simionescu şi Ion Athanasiu; specializare în mineralogie şi petrografia rocilor sedimentare (Basel, 1932; Paris, 1934); doctor în Geologie la Universitatea Bucureşti (1946), cu teza Les récifs et les faciés détritiques du Sarmatien moyen de la partie centrale de Plateau moldave.

A profesat la Catedra de Geologie a Universităţii din Iaşi (1930 - 1940), apoi la Bucureşti (1945 - 1965), unde a predat stratigrafie şi geografie istorică. Din 1950 a lucrat şi în cercetare la Comitetul/Institutul Geologic, în domeniul paleontologiei şi stratigrafiei formaţiunilor terţiare din România, ale faunei fosile microscopice din Neogenul românesc.

A colaborat la realizarea primului studiu românesc despre foraminiferele fosile din Miocen: Contributions à la Connaissance de la faune de l’étage Méotien (1948) şi a primului atlas litofacial al Neogenului românesc: Hărţile litofaciale ale neogenului superior din România (1965).

Emilia Săulea, prima femeie paleontolog din România, membru de onoare al Societăţii Geologice din România, a devenit şi membru de onoare al Academiei Române (12 noiembrie 1993), primind Premiul „Grigore Cobălcescu” din partea acestui for, în 1966.

Bibliografie

• Marcu, George (coord.) - Dicţionarul personalităţilor feminine din România, Editura Meronia, Bucureşti, 2009.