Eufrosin Poteca

de la Enciclopedia României

Salt la: navigare, căutare
Eufrosin Poteca
Replace this image male.png
Nume de botez Dimitrie
Născut 1786, Nucşoara, judeţul Prahova
Decedat 10 decembrie 1859, mănăstirea Gura Motrului, judeţul Mehedinţi
Ocupaţie călugăr, cărturar

Eufrosin Poteca (pe numele de botez Dimitrie, n. 1786, Nucşoara, judeţul Prahova - d. 10 decembrie 1859, mănăstirea Gura Motrului, judeţul Mehedinţi), călugăr, cărturar iluminist.

Biografie

A urmat şcoala grecească "Sf. Sava" din Bucureşti, unde studia literatura greacă, limba latină şi teologia. În 1812 s-a călugărit, cu această ocazie primind numele de Eufrosin. Mai târziu a devenit profesor la această şcoală (între 1816 - 1818). A trecut apoi la Colegiul Sfântul Sava ca ajutor al lui Gheorghe Lazăr, care-l pune să predea geografia în limba română.

Între 1820 şi 1825 beneficiat de o bursă de la Eforia şcolilor pentru a studia filozofia, istoria şi teologia la universităţile din Pisa şi Paris. În 1825 şi-a inaugurat cursul de filosofie la „Sf. Sava”, sub direcţia lui Ion Heliade Rădulescu. În 1829 a tipărit la Pesta „Filozofia cuvântului şi a năravurilor”, traducere a operei filozofului german Johann Gottlieb Heineccius (1681 - 1741), prin care a adus o contribuţie importantă la fixarea terminologiei filozofice în limba română. La 1829 a fost ales arhimandrit şi egumen la Mânăstirea Gura Motrului. Din motive legate de radicalismul ideilor sale, Poteca a fost demis în 1930 de generalul Kiseleff. A mai tradus şi din Jean Baptiste Massillon şi din Jacques-Bénigne Bossuet.

Bibliografie