Eufrosin Poteca
de la Enciclopedia României
| Eufrosin Poteca | ||
| Nume de botez | Dimitrie | |
| Născut | 1786, Nucşoara, judeţul Prahova | |
| Decedat | 10 decembrie 1859, mănăstirea Gura Motrului, judeţul Mehedinţi | |
| Ocupaţie | călugăr, cărturar | |
Eufrosin Poteca (pe numele de botez Dimitrie, n. 1786, Nucşoara, judeţul Prahova - d. 10 decembrie 1859, mănăstirea Gura Motrului, judeţul Mehedinţi), călugăr, cărturar iluminist.
Biografie
A urmat şcoala grecească "Sf. Sava" din Bucureşti, unde studia literatura greacă, limba latină şi teologia. În 1812 s-a călugărit, cu această ocazie primind numele de Eufrosin. Mai târziu a devenit profesor la această şcoală (între 1816 - 1818). A trecut apoi la Colegiul Sfântul Sava ca ajutor al lui Gheorghe Lazăr, care-l pune să predea geografia în limba română.
Între 1820 şi 1825 beneficiat de o bursă de la Eforia şcolilor pentru a studia filozofia, istoria şi teologia la universităţile din Pisa şi Paris. În 1825 şi-a inaugurat cursul de filosofie la „Sf. Sava”, sub direcţia lui Ion Heliade Rădulescu. În 1829 a tipărit la Pesta „Filozofia cuvântului şi a năravurilor”, traducere a operei filozofului german Johann Gottlieb Heineccius (1681 - 1741), prin care a adus o contribuţie importantă la fixarea terminologiei filozofice în limba română. La 1829 a fost ales arhimandrit şi egumen la Mânăstirea Gura Motrului. Din motive legate de radicalismul ideilor sale, Poteca a fost demis în 1930 de generalul Kiseleff. A mai tradus şi din Jean Baptiste Massillon şi din Jacques-Bénigne Bossuet.
Bibliografie
- Academia Republicii Populare Române, Dicţionar Enciclopedic Român, Editura Politică, Bucureşti, 1962-1964
- Lucian Predescu, Enciclopedia României. Cugetarea, Editura Saeculum, Bucureşti 1999 ISBN 973-9399-03-7
- ***Dicţionarul teologilor români, Eufrosin Poteca. Teolog, filosof, orator, traducător

