Eugen Mihăescu
de la Enciclopedia României
Eugen Mihăescu | ||
Eugen Mihăescu | ||
Naţionalitate | român | |
Născut | 24 august 1937, Bucureşti | |
Ocupaţie | pictor, grafician | |
Membru de onoare al Academiei Române | ||
Ales | 1993 |
Eugen Mihăescu (n. 24 august 1937, Bucureşti) este un pictor şi grafician, om politic. A deţinut mai multe demnităţi publice, printre care ambasador, senator, consilier de stat. Lucrările sale artistice au fost comparate cu cele ale lui Saul Steinberg, iar atmosfera creată de opera sa artistică a fost descrisă ca fiind kafkiană şi orwelliană.[1] În 1993 a fost numit Membru de onoare al Academiei Române.
Biografie
Studiază superioare le efectuează în cadrul Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti, până în anul 1959. Primele desene le publică în cadrul revistei Contemporanul din Bucureşti. Între anii 1960-1963 a fost director artistic la revista Secolul XX, iar între 1964-1966, director artistic la revista Luceafărul.
În anul 1965, la Galeriile Fondului Plastic din Bucureşti, are loc prima expoziţie personală. În 1966, cu un an înainte de a părăsi România, expune în Elveţia, la Galeria Wibenga din Laussane. După plecarea din România, se stabileşte mai întâi la Lausanne, iar mai apoi la New York. În Elveţia, între 1967-1971, activează ca director artistic la Editura „Rencontre-Lausanne”. În Statele Unite, colaborează cu mai multe publicaţii din mass-media de peste ocean, între anii 1971-1996, fiind artist-editorialist la The New YorK Times, între 1972-1998 colaborator la The New Yorker, iar între 1978-1996 la revista Time.
Împreună cu Roland Topor şi Jean-Michel Folon, inaugurează Op-Ed page (din engleză opposite the editorial page), desenul de pe pagina aflată înaintea editorialului.[2] Pentru o perioadă de 14 ani a făcut nenumărate pagini Op-Ed, pentru publicaţiile la care a colaborat, precum The New Yorkerşi Time Magazine.
Între anii 1981-1982, a fost profesor la Pratt Institute din New York. În aceeaşi localitate, în 1981 şi 1984, la Galeria St. Etienne, prezintă două expoziţii personale.
După revoluţia din 1989, s-a întors în România unde a deţinut mai multe demnităţi publice. În 1996 a fost numit consilier de stat la „Preşedinţia României”, îndeplinind şi funcţiile de „Ambasador itinerat al României” precum şi Reprezentant permanent la „Consiliul Francofoniei” de la Paris. Între 2000 şi 2001 a deţinut funcţia de Consilier de stat la preşedinţia României, precum şi pe aceea de Consilier personal al preşedintelui Ion Iliescu pentru relaţia cu societatea civilă. Între 2001 şi 2004 a fost Ambasador şi Delegat permanent al României pe lângă UNESCO (Paris).
Din aprilie 2004, este membru al Partidului România Mare şi senator în Parlamentul României, din partea aceluiaşi partid. Aici a deţinut funcţia de vicepreşedinte al Comisiei pentru Politica Externă.
Distincţii
- Marele Premiu acordat de Newspapaer Guild, pentru cea mai bună copertă a anului (1983)
- Medalia de Aur din partea Art Directors Club din New York (1985)
- decorat cu „Ordinul pentru Merit în Grad de comandor”
Note
Bibliografie
- Dan Grigorescu - Dicţionarul Avangardelor, Editura Enciclopedică 2003
- Ionel Jianu, Ionel Jianu, Gabriela Carp, Ana Maria Covrig, Lionel Scânteie - Artişti români în Occident: antologia, Institutul Naţional pentru Memoria Exilului Românesc, 2005: ISBN 9738131383, ISBN 9789738131385
Legături externe
- Biografie pe situl Senatului României; accesat în 6 octombrie 2008