Iancu Jianu

Iancu Jianu
Născut		1787, Caracal, judeţul Olt
Decedat		14 decembrie 1842
Ocupaţie		boier, haiduc

Iancu Jianu (n. 1787, Caracal - d. 14 decembrie 1842) sau Ioniţă Jianu a fost un boier muntean, devenit ulterior haiduc, ajuns căpitan în oastea lui Tudor Vladimirescu.

Biografie

Iancu Jianu s-a născut în anul 1787 la Caracal, fiind fiul lui Costache Jianu, boier stăpân al mai multor moşii din Ţara Românească. A avut mai multe surori şi fraţi, numele acestora din urmă fiind Mihai, Amza şi Dumitrache. Iancu a învăţat carte, ca şi fraţii săi, la Biserica Domnească din localitatea natală.

De la tatăl său a moştenit trei moşii: Fălcoi, Zvorsca şi Racoviţa Romanaţului. Fraţii şi surorile sale au moştenit alte moşii şi bunuri ale părinţilor, având cu toţii o stare materială bună.

În anul 1810, din cauze rămase neelucidate, Iancu Jianu îl ucide pe arendaşul moşiei Brâncoveni. Din acest moment şi până în anul 1817, Jianu va haiduci în Muntenia cu ajutorul cetei sale de haiduci. La început ceata sa a fost constituită din şapte oameni, apoi a crescut ca număr până când a ajuns să cuprindă 30-40 haiduci.

În anul 1812 Iancu Jianu şi oamenii lui sunt prinşi de către autorităţi şi întemniţaţi la Caracal. De aici au fost duşi la Craiova, apoi la Bucureşti, pentru a fi judecaţi de divanul boierilor. Acest divan i-a condamnat pe haiduci la şase luni de închisoare la ocna de la Telega. Jianu evadează însă din ocnă şi continuă să jefuiască boierii din ţară. Una dintre cele mai îndrăzneţe şi bogate lovituri a dat-o în anul 1815, când a atacat şi a jefuit poştalionul domnitorului, luând din acesta o mare sumă de bani. Acest jaf l-a determinat pe domnitorul Caragea să îşi îndrepte mânia spre fraţii lui Jianu, pe care i-a obligat să plătească pagubele făcute de Iancu în timpul jafurilor, inclusiv paguba făcută prin furtul banilor din poştalionul domnesc. În anii 1813-1814 Jianu a haiducit în judeţul Gorj, prădând boieri, preoţi şi slujbaşi ai domnitorului, români şi greci, fără deosebire.

În anul 1814 Jianu este din nou prins de autorităţi şi dus la Bucureşti, în faţa lui vodă, care însă îl iartă după ce a sechestrat averea lui Iancu şi după ce fratele acestuia, Amza, a plătit o sumă de bani care să acopere pagubele făcute de haiduc. I s-au restituit de către vodă şi moşiile sechestrate, cu condiţia ca Jianu să plătească pagubele făcute în anii de haiducie şi pentru care păgubiţii deschiseseră o serie de procese împotriva fostului boier. La 17 aprilie 1817 Jianu este pus din nou în lanţuri pentru a fi dus la Bucureşti, unde urma să i se acorde graţierea pentru faptele sale de haiducie. Jianu fuge însă de sub escortă şi se apucă de haiducie alături de ceata sa, pe care nu o desfiinţase niciodată, nici chiar când s-a aflat din pe moşiile sale. Este din nou prins şi dus la Bucureşti, unde este, de această dată, condamnat la moarte prin spânzurătoare, alături de haiducii prinşi împreună cu el. Scăparea îi vine de la Sultana Gălăţeanu, o tânără din anturajul domniţei Ralu, fiica lui Caragea vodă, care în virtutea unei cutume, se mărită cu el, obţinând astfel anularea pedepsei cu moartea.

Jianu a fost căsătorit cu Sultana până la moartea lui, survenită în anul 1842, şi au avut mai mulţi copii. Nu au mai plătit pagubele produse de haiduc, pentru că vodă Caragea a fugit din ţară şi astfel procesele intentate Jianului s-au stins de la sine.

La izbucnirea revoluţiei conduse de Tudor Vladimirescu, Iancu Jianu îşi lasă soţia şi copii pe moşia de la Fălcoi şi s-a oferit să lupte voluntar de partea revoluţionarilor. Vladimirescu îl numeşte căpitan de panduri şi îl trimite în solie la paşa Mehmet de la Silistra. În august 1821, revoluţia fiind înfrântă, Jianu este arestat de către paşa Mehmet. După ce este eliberat din închisoarea turcilor, Jianu pleacă la Braşov, dar în scurt timp se întoarce în Oltenia. Nu s-a întors pe moşiile sale pentru că era supravegheat de autorităţi, ci s-a stabilit într-o casă aflată într-o mică livadă a sa, în cătunul Chilii. Aici va rămâne din anul 1823 şi până la moartea sa.

În 1823 Jianu este din nou arestat, fiind suspectat că ar dori să dea o lovitură de stat, în calitate de fost om de încredere a lui Tudor Vladimirescu. De data aceasta însă Jianu era nevinovat, aşa că a fost eliberat şi s-a întors la familia sa, în cătunul Chilii.

A murit la 14 decembrie 1842 şi a fost înmormântat la Caracal, alături de părinţii săi.

Bibliografie

• Magazin istoric - anul I, nr. 6, septembrie 1967.