Icloda
de la Enciclopedia României
| Satul Icloda |
 |
 | |
 | ||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| key=ABQIAAAAubT5hmjIEJVm4ezAge_VDBQ6KgpyKF-ggUCpfxt_mrdM95NpjRTaASYGNAu0W2ZjxaTGrwQ2kLUq0w | lat=45.935871 | lng=24.960938 | zoom=5 | smallzoomcontrol=yes | width=230 | height=210}} | ||
| Atestare | 1054 |
| Populaţie | 290 locuitori |
| Cod poştal | 307357 |
|
Index sate în judeţul Timiş |
|---|
|
Index sate în România |
|---|
|
Împărţirea administrativ-teritorială a României |
|---|
Icloda este un sat în judeţul Timiş, comuna Sacoşu Turcesc. Are o populaţie de 290 locuitori (2002).
Geografie
Este amplasat în centrul judeţului Timiş, la circa 25 km sud-est de municipiul Timişoara, pe râul Pogăniş. Se învecinează la est cu Sacoşu Turcesc, la sud-est cu Otveşti, la sud cu Stamora Română, la vest cu Unip iar la nord cu Uliuc.
Istorie
Satul este unul foarte vechi. În apropiere, pe malul Pogănişului Sec, s-au descoperit unele vestigii romane. Icloada este aminitită documentar pentru prima dată în 1054, cu ocazia unor lupte între catolici şi ortodocşi.[1] Numele localităţii este de origine slavă, provenind de la „copac”. În Evul Mediu târziu apare din nou într-o scrisoare a banului de Severin, care vorbeşte de localitatea Iklodh. După cucerirea Banatului de habsburgi în 1717, apare din nou sub numele de Iklovida, apoi cu numele de Ikloda pe harta Contelui Mercy.[2] Mai mulţi români refugiaţi din calea turcilor în pădurile din împrejurimi se stabilesc aici la 1730 şi repun satul pe picioare. În 1755 ei îşi construiesc biserica ortodoxă din lemn. În 1863 este transformată într-o capelă ortodoxă. Biserica nouă a fost construită mai târziu, la 1901, păstrând însă vechiul hram.[3] Prima şcoală, tot din lemn, a fost construită în 1803. Localitatea s-a păstrat majoritar românească, sau valahă, cum erau numiţi românii, specializaţi în creşterea porcinelor.[4] În 1843 avea 677 locuitori (90% români); în 1935 satul avea 632 locuitori.
Demografie
<lines size=340x160 title="Evoluţia populaţiei" ymin=0 ymax=800 colors=003153,F5B800,99BADD xlabel ylabel=4 grid=xy legend>
,total,români, alte etnii
1880,588,552,36 1890,686,621,65 1910,722,697,25 1930,678,647,31 1941,621,588,33 1966,494,489,5 1977,451,448,3 1992,268,260,8 2002,290,276,14 </lines>
Icloda a fost din totdeauna un sat mic, care nu a depăşit niciodată 750-800 de locuitori. Anul în care au fost înregistraţi cei mai mulţi locuitori a fost 1910: 722 locuitori. De atunci, numărul locuitorilor a scăzut constant. La ultimul recensământ, cel din 2002, au fost înregistraţi 292 locuitori, în creştere cu 8% faţă de recensământul din 1992, când au fost înregistraţi 268 locuitori.[5] Aceasta este prima creştere după aproape un secol de declin. Cu toate acestea, numărul de locuitori este astăzi o treime din maximul istoric.
Din punct de vedere etnic, satul a fost din totdeauna unul majoritar românesc. Celelalte etnii au reprezentat doar prezenţe modeste în compoziia etnică a satului. Din punct de vedere al religiei, satul este astăzi ortodox. În trecut însă, înainte de unirea Banatului cu România, o bună parte din creştinii ortodocşi au trecut la biserica greco-unită. Conform recensământului din 1880, ei erau majoritari[6], după care, proporţia lor a scăzut constant.
Bibliografie
- Creţan, Remus, Dicţionar toponimic şi geografico-istoric al localităţilor din judeţul Timiş, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2006 ISBN 973-7608-65-8
- Lotreanu, Ioan, Monografia Banatului, Institutul de Arte Grafice „Ţara”, Timişoara, 1935
- Săcară, Nicolae, Bisericile de lemn dispărute din Banat, Editura Excelsior Art, Timişoara ISBN 973-592-074-3
- Wettel, Helmut, Der Buziascher Bezirk. Landschaften mit historischen Streislichtern, Temesvar, Südungarische Buchdruckerei, 1919
Note
- ↑ N. Ilieşiu, 1921 în Creţan, p. 129
- ↑ Lotreanu, p.214
- ↑ Săcară, p. 52
- ↑ Creţan, p. 129
- ↑ Varga E. Statistică recensăminte după limba maternă, respectiv naţionalitate, jud. Timiş 1880 - 2002
- ↑ Varga E. Statistică recensăminte după religie, jud. Timiş 1880 - 2002