Iecea Mică

de la Enciclopedia României

Salt la: navigare, căutare
Satul
Iecea Mică

Comuna Cărpiniş (Timiş)
Judeţul Timiş (TM)

Stema judetului Timis.png
Iecea Mica Biserica.JPG
Atestare 1467
Populaţie 1.154 locuitori
Cod poştal 307092

Împărţirea administrativ-teritorială a României

Iecea Mică (în limba germană: Kleinjetscha) este un sat în judeţul Timiş. Face parte din comuna comuna Cărpiniş şi are o populaţie de 1.154 locuitori (2002).

Localizare

Iecea Mică se situează la circa 32 km vest de municipiul Timişoara. Se învecinează la sud cu Cărpiniş (4 km), la nord cu Biled (6 km) şi cu Iecea Mare, aflată la 4 km nord-vest.

Istorie

În Evul Mediu a existat în acest loc o aşezare care se numea Ewcze sau Ocse, fapt dovedit de diplomele nobiliare medievale, dintre care cea de la 1467 este şi cea mai veche atestare documentară. După 1500 şi până la cucerirea Banatului de către austrieci, nu se mai cunosc alte date despre vechea aşezare.

Actuala localitate s-a întemeiat în 1769-1770, prin colonizarea cu germani, în cadrul celui de-al doilea val de colonizări ale Banatului, numit şi Colonizarea Tereziană (Theresianische Ansiedlung) deoarece a fost ideat şi coordonat de Regina Maria Tereza. Responsabilul cu întemeierea noii colonii a fost consilierul Neumann. Atunci au sosit aici 150 de familii de germani (şvabi), agricultori şi meseriaşi din Pfalz, Alsacia, Lorena şi Würtenberg. Coloniştii au construit 100 de case şi şcoala. Colonia a fost numită Klein Jetscha. Biserica romano-catolică a fost construită în 1813. În 1865, un puternic incendiu a mistuit jumătate din sat.

Germanii din Iecea Mică

Iecea Mică a fost un sat şvăbesc în toată puterea cuvântului. Foarte puţini reprezentanţi ai altor etnii s-au stabilit aici. Caracterul exclusiv german s-a păstrat până la Al Doilea Război Mondial, nefiind influenţat de administraţia românească interbelică. O dată cu războiul, unitatea demografică a germanilor se sparge, din diferite motive: încorporarea în armata germană şi moartea pe front, persecuţiile politice care au urmat, deportările în Siberia, refugierea în Germania, etc. După instalarea sistemului comunist, numărul germanilor din România în general şi din Iecea Mică în special, a început să scadă vertiginos. Între 1951-1956 au fost deportate în Bărăgan 122 de persoane[1], majoritatea germani. În 1966 în Iecea Mică mai trăiau 543 de germani, adică jumătate din câţi trăiau înainte de război. În locul lor au venit români, în mare parte veniţi din alte părţi ale ţării, din diferite motive politice şi economice. Cert este că guvernul comunist a încurajat şi susţinut românizarea satelor germane. În acest scop, le-a acordat etnicilor germani dreptul de a părăsi ţara şi de a pleca în Germania în schimbul unor sume în valută. Ca atare, mulţi dintre cei care mai rămăseseră au luat această cale. În final, după căderea comunismului, au plecat şi ultimii germani. La recensământul din 1992 în Iecea Mică mai locuiau 20 de germani.

Populaţia

<lines size=340x160 title="Evoluţia populaţiei" ymin=0 ymax=2000 colors=003153,F5B800,99BADD xlabel ylabel=4 grid=xy legend>

,total,români, germani

1880,1770,16,1742 1890,1653,6,1635 1910,1363,43,1308 1930,1131,18,1095 1941,1076,25,1012 1966,1241,661,543 1977,1213,783,383 1992,1113,1018,20 2002,1154,1055,7 </lines>

Conform recensământului din 2002[2], Iecea Mică avea o populaţie de 1.154 locuitori, din care 1.055 români. Din punct de vedere demografic, situaţia s-a inversat. recensământul din 1880 consemna o populaţie de 1.770 de locuitori, dintre care 1.742 germani şi doar 16 români. Analizând intervalul de circa 120 de ani, se observă în primul rând o tendinţă descrescătoare - cu variaţii, şi o schimbare dramatică a structurii demografice. Este remarcabil că populaţia satului a crescut totuşi faţă de 1992. Comunitatea cea mai mare după cea a românilor o constituie ţiganii, cu 49 de persoane, urmată de maghiari, cu 38 de persoane, în timp ce nemţii au scăzut la numai 7 locuitori.

Bibliografie

  • Möller, Karl von, Wie die schwäbischen Gemeinden entstanden sind, 1923, Timişoara

Note

  1. Asociaţia Foştilor Deportaţi în Bărăgan, coordonator Silviu Sarafolean, Deportaţii în Bărăgan, 1951-1956, Editura Mirton, Timişoara, 2001 ISBN 973-585-424-4
  2. Varga E. Statistică recensăminte după limba maternă, respectiv naţionalitate, jud. Timiş 1880 - 2002

Legături externe