Ioan Zaicu

Ioan Zaicu
Născut		14 septembrie 1868, Fizeş, judeţul Caraş-Severin
Decedat		13 martie 1914, Timişoara
Ocupaţie		pictor

Ioan Zaicu (n. 14 septembrie 1868, Fizeş, judeţul Caraş-Severin – d. 13 martie 1914, Timişoara), pictor.

Biografie

S-a născut în satul bănăţean Fizeş, într-o familie de ţărani. A făcut şcoala în comuna natală, unde a fost observat de învăţătorul său , care l-a trimis ca ucenic la atelierul pictorului Filip Matei, din Bocşa. Pe lângă maestrul său, a învăţat meseria de pictor şi zugrav de biserici. Este remarcat de avocatul Coriolan Brediceanu care intervine în favoarea sa pentru a obţine o bursă de studii din partea Fundaţiei Gojdu. Cu ajutorul acestei burse reuşeşte să se înscrie la Academia de Arte Frumoase de la Viena. Timp de patru ani, între 1892-1896, studiază intensiv arta şi îşi perfecţionează desenul. După finalizarea studiilor se întoarce acasă iar în 1897 primeşte prima sa lucrare de mare dimensiuni, anume pictarea bisericii din Nădlac.

Se stabileşte mai întâi la Jimbolia, unde îşi deschide un atelier de pictură, iar din 1911 se mută la Timişoara pentru a picta biserica din Timişoara-Fabric. Va fi şi ultima sa operă, întrucât se îmbolnăveşte la rinichi şi moare în martie 1914, la vârsta de 46 de ani.

A pictat bisericile din Nădlac, Cerneteaz, Sânnicolau Mare, Fazecaş-Vărşand (Ungaria), Borlova, Feni, Ilada, Cenadul Unguresc. Portretele sale sunt în stil realist. Printre cele mai importante lucrări se numără: „Fierar odihnindu-se”, „ Portret de bărbat”, „Portret de bătrân”, „Portret de bătrân evreu spaniol”, „Portretul unei tinere în roz”, „Portret de femeie cu rochie albastră”, „ „Portretul unui lăutar ţigan”, „Pelerinii” etc.

Bibliografie

• Luchescu, Gheorghe, Din galeria personalităţilor timişene, Editura „Dacia Europa Nova”, 1996