Lucia Mureşan

de la Enciclopedia României

Salt la: navigare, căutare

Lucia Mureşan (n. 31 ianuarie 1938, Cluj – d. 12 iulie 2010, Cluj-Napoca). Actriţă.

Biografie

Fiica avocatului transilvănean Leontin Mureşan, a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale” din Bucureşti (promoţia 1958), clasa Irinei Răchiţeanu-Şirianu, şi a debutat pe scena Teatrului Tineretului din Piatra Neamţ. După o scurtă perioadă în care a cochetat cu ideea de a face teatru în oraşul natal, Lucia Mureşan s-a alăturat echipei de la Teatrul C. Nottara, îndrumată de Horia Lovinescu (1965).

A jucat în peste 100 de piese, incluzând teatru radiofonic şi teatru de televiziune, a făcut parte din distribuţia multor pelicule cinematografice şi s-a confundat decenii la rând cu vocea emisiunii Teleenciclopedia.

Lucia Mureşan a fost „Sonia” în Unchiul Vania, „Ofelia” în Hamlet, „Domnica” în Secunda 58 de Dorel Dorian, „Polixenia” în Hecuba, „Ana” în Take, Ianke şi Cadâr, „Ranovskaia” în Livada cu vişini, „Laura” în Şi eu am fost în Arcadia, „Împărăteasa Tulia” în Negru şi Roşu, „Doamna” în Cruciada copiilor, „Viorica Vernescu” în Micul infern, roluri care au consacrat-o şi au adus-o mai aproape de publicul iubitor de teatru.

A fost în egală măsură atrasă de lumea filmului, în 1967 debutând în producţia TV Troienele în rolul „Corifeei”, urmată de Gioconda fără surâs (1967, regia Malvina ­Urşianu), Întoarcerea lui Vodă Lăpuşneanu (1980, regia Malvina Urşianu), Buletin de Bucureşti (1982, regia Virgil Calotescu), Drumeţ în calea lupilor (1988, regia Constantin Vaeni), Une place parmi les vivants (2003, regia Raoul Ruiz), Raport despre starea naţiunii (2004, regia Ioan Cărmăzan), Still Center (2005, regia Carina Tăutu) ş.a.

Carieră didactică la IATC (1963–1992), Universitatea „Hyperion” (1992–1996), Universitatea Ecologică (1996–2002) şi, din 2002, decan al Facultăţii de Teatru din cadrul Universităţii „Spiru Haret” din Bucureşti.

„Ştiind să valorifice scenic experienţa dobândită cu fiecare rol, Lucia Mureşan dispune […] de mijloace de caracterizare suple şi rafinate; personajele ei, în aparenţă de o feminitate fragilă, surprind uneori prin încordarea voinţei, prin gestul ferm, prin strălucirea rece a lucidităţii” (criticul Maria Marin).

Bibliografie

  • George Marcu (coord.), Enciclopedia personalităţilor feminine din România, Editura Meronia, Bucureşti, 2012