Mănăstirea Poiana Muntelui

de la Enciclopedia României

Salt la: navigare, căutare

Mănăstirea Poiana Muntelui este o mănăstire ortodoxă din judeţul Hunedoara.

A fost înfiinţată în anul 1992 ca schit de călugări ortodocşi. Poartă hramul Sfântului Nicolae.

Este situată între oraşul Vulcan şi Aninoasa. Accesul se face pe şoseaua Petroşani-Uricani-Câmpul lui Neag-Băile Herculane. Între Vulcan şi Aninoasa, din staţia pentru autobuze Valea Ungurului, se desprinde spre sâtnga un drum de piatră, care după 1.200 metri ajunge la schit.

Mănăstirea este constuită într-o poiană înconjurată de dealuri cu păşune împădurită, cunoscută sub numele de Poiana Muntelui.

Aprobarea înfiinţării mănăstirii a fost dată de Episcopia Aradului în anul 1992, construcţia a început în luna aprilie 1998 şi a fost terminată şi pictată în anul 1999. Înainte de înfiinţarea mănăstirii, aici nu a existat activitate monahală anterioară.

Biserica este construită la exterior din lemn, căptuşit la interior cu BCA, fundaţia fiind din beton. Dimensiunile bisericii sunt 13/4 metri. Pictura interioară a fost executată de ieromonahul Porfirie Cuciuc, de la mănăstirea Cozia. La 10 metri nord-vest de biserică s-a ridicat corpul de chilii, constând dintr-o clădire cu parter şi un etaj. La etaj se află 16 chilii. La mansardă se află locuri de cazare pentru credincioşii care doresc să rămână peste noapte.

Bibliografie

  • *** - Repertoriul arheologic al judeţului Hunedoara, Editura Altip, Alba Iulia, 2005