Paul Iorgovici Brâncoveanu

Paul Iorgovici Brâncoveanu
Paul Iorgovici Brâncoveanu
Naţionalitate		român
Născut		28 aprilie 1764, Vărădia
Decedat		21 martie 1808
Ocupaţie		jurist, istoric, filolog

Paul Iorgovici Brâncoveanu (n. 28 aprilie 1764, Vărădia, judeţul Caraş-Severin - d. 21 martie 1808), om de cultură bănăţean, jurist, cercetător al originii romane a poporului român, printre primii oameni de cultură din Banat care au scris româneşte folosind alfabetul latin.

Originea. Studiile

S-a născut în satul bănăţean Vărădia, din apropiere de Oraviţa. Tradiţia spune că străbunicul său era un nobil ardelean refugiat în Ţara Românească din calea prigoanei calvine şi căsătorit cu o fată din familia Brâncoveanu. La rândul lui, bunicul său s-ar fi refugiat din calea turcilor în Banat şi s-a stabilit la Vărădia, unde l-a avut ca fiu pe Marcu, care a devenit preotul satului. Aşadar Paul Iorgovici, fiul preotului Marcu, se numea şi „Brâncoveanu” din cauza filiaţiei cu străbunica sa care făcea parte din această mare familie. Altă ipoteză asupra originii consideră că tradiţia este fictivă, nejustificând supranumele, dat fiind că bunicul după tată, George, era originar din satul Brâncoveni, din Romanaţi.

Studiile elementare le-a făcut în satul natal, alături de fraţii săi, cu un învăţător venit din Ţara Românească. A urmat apoi şcoala trivială (de trei ani) de la Vîrşeţ, unde a învăţat limbile germană şi sârbă. Între 1776 – 1782 urmat şase clase gimnaziale la Seghedin, unde a studiat şi filosofia. Între 1782 – 1784 a urmat filosofia la Pojon (Bratislava), apoi între 1784 – 1787 dreptul la Pesta, devenind, la 23 de ani, notar jurat. Mai apoi a studiat dreptul public austriac la Viena (până în 1787 sau 1789)

Călător prin Europa de Vest

După terminarea studiilor a făcut o călătorie de lungă durată ţările Europei Occidentale, din dorinţa de a-şi desăvârşi instrucţia. La Roma a stat trei ani de zile, răstimp în care a început să adune materiale pentru o lucrare de istorie în care vroia să arate originea romană a poporului român şi să dovedească întâietatea românească în Transilvania. După perioada italiană a urmat o perioadă pariziană de alţi trei ani. În capitala Franţei a asistat la revoluţia franceză în plină desfăşurare, fiind martor la decapitarea lui Ludovic al XVI-lea. Cuprins de idealurile revoluţiei şi-a dorit să propage idealurile revoluţionare şi în Banat, dar a fost nevoit să fugă din Franţa pentru a-şi salva viaţa şi să se refugieze la Londra. Timp de un an de zile a fost conţopist la Curtea din Londra. De aici s-a reîntors mai întâi la Viena, unde a fost conţopist, corector şi cenzor al tipografiei „ilirice”.

Încercări de a scoate un ziar românesc

În capitala austriacă, împreună cu doctorul Ioan Molnar-Piuariu a pus la cale editarea unui ziar românesc, despre care guvernatorul Banffi scria la 24 aprilie 1793 în raportul adresat cancelarului: „Auzindu-se, că proiectatul ziar valah se tipăreşte deja de către un anumit Paul Iorgovici la Viena şi că s-au trimis câteva exemplare lui Gherasim Adamovici….guvernul a notificat starea lucrurilor cancelariei imperiale, făcând în acelaşi timp propunerea să se interzică strict lui Molnar scoaterea ziarului, căci nu are nici o încuviinţare şi anume din motiv că astăzi, când lucrurile se agravează din zi în zi, răspândirea de ziare este inadmisibilă ca or şi când, căci periculoasele idei de eliberare ale francezilor se propagă cu mare iuţeală, încât ori ce apare în ziar, uşor s-ar putea răstălmăci, iar opiniile pot produce sguduirea liniştei publice”. Prin intermediul acestui ziar cei doi încercau să propage idealurile revoluţiei franceze.

În ciuda eşecului de a publica ziarul, Iorgovi-Brâncoveanu şi Molnar-Piuariu au continuat să colaboreze şi au întemeiat în 1795 „Societatea filosoficească a neamului rumânesc în mare Prinţipatul Ardealului”, din care făceau parte reprezentanţi ai elitei româneşti din Transilvania şi din Principate. La chemarea episcopului Şacabent din Vârşeţ, s-a reîntors în 1796 în Banat şi a fost numit avocat consistorial la Vârşeţ.

Activitatea în domeniul filologiei

În toată această perioadă, Paul Iorgovici Brâncoveanu a scris o serie de lucrări deschizătoare de drumuri în conştiinţa românilor bănăţeni. Cea mai valoroasă lucrare a sa este „Observaţii de limba românească”, apărută în 1799 la Pesta, în care arată originea latină a limbii române şi în care tratează câteva chestiuni de pedagogie. Tot în această carte încearcă să arate că limba română are toate premisele să devină o limbă cultă, că din rădăcinile cuvintelor româneşti se pot deriva cu uşurinţă noţiuni cărora le lipsesc corespondentele din limba română. Admite uzul neologismelor.

A alcătuit un dicţionar în limba latină în patru limbi: română, germană, latină şi franceză, cu care a ajuns la litera M. A tradus documente referitoare la originile românilor, aduse de la Roma. A alcătuit o „Scurtă istorie a românilor din Dacia, descrierea celor mai faimoşi împăraţi, filosofi şi bărbaţi ai antichităţii”, pe care nu a reuşit să o publice. În această carte se află şi rugăciunea „Tatăl nostru”, cu litere latine.

Deosebit de important a fost faptul că Paul Iorgovici a scris cu litere latine, sau, după cum spuneau sârbii „cu slove păgâne”. Acest lucru necesita mult curaj, în condiţiile în care în Banat nici intelectualitatea românească nu cunoştea scrisul românesc decât în slavoneşte. Dar atitudinea lui Paul Iorgovici s-a lovit de prejudecăţile şi interesele politice sârbeşti şi ungureşti. I s-a intentat un proces, a fost destituit din funcţia de avocat consistorial şi a fost aruncat în temniţă. Dar pentru că nu s-a putut dovedi nimic asupra lui, a fost eliberat.

Ultimii ani

În perioada următoare a fost avocat la Timişoara, contabil privat, educator şi profesor. Din 1806 a fost profesor de latină la gimnaziul din Vârşeţ. De aici, la propunerea protopopului de Caransebeş Ioan Tomici, urma să fie numit director al şcolilor naţionale din regimentul român iliric de la Caransebeş. A murit pe neaşteptate în ziua de 21 martie 1808, la vârsta de 44 de ani. Nu s-a aflat niciodată adevărata cauză a morţii, dar s-a bănuit că a fost asasinat, otrăvit de adversarii săi.

Opera

• Bucoavnă (abecedar), Cluj
• Scurtă istorie a românilor din Dacia
• Istoria a Alexandrului celui mare (traducere), 1795, Sibiu
• Viaţa şi pildele lui Esop, idem
• Observaţii de limba românească, 1799, Pesta

Bibliografie

• Cosma, Aurel - Bănăţeni de altă dată, vol. I, Timişoara, 1933
• Laţia, Trandafir - Cărturari din Banat, Editura Cartea Românească, Bucureşti
• Munteanu, Ştefan, Studiu introductiv la Paul Iorgovici, Observaţii la limba rumânească, editura Facla, Timişoara, 1979
• Predescu, Lucian, Enciclopedia României. Cugetarea, Editura Saeculum, Bucureşti, 1999 ISBN 973-9399-03-7