Petru Grădişteanu

Petru Grădişteanu
Naţionalitate		român
Născut		24 februarie 1839, ?
Decedat		28 septembrie 1921, Bucureşti
Ocupaţie		politician, jurist, publicist, scriitor
Partide		Conservator, Naţional Liberal, Liberal Democrat
Părinţi		Ion Grădişteanu  ?

Petru Grădişteanu (n. 24 februarie 1839 – d. 28 septembrie 1921, Bucureşti), politician, jurist, publicist, scriitor.

Biografie

Fiul lui Ion Grădişteanu, urmaşul unei vechi familii de boieri, are parte de o bună educaţie, care va culmina cu studierea dreptului la Paris. La venirea în ţară este numit procuror la Tribunalul Ilfov, după care va profesa avocatura; decan al baroului (1889).

În politică, cochetează mai întâi cu conservatorii, apoi trece la liberali. Face parte din Coaliţia de la Mazar Paşa, care pune bazele Partidului Naţional Liberal (1875). În 1885 îl urmează pe Dumitru Brătianu care a format Partidul Liberal Democrat, devenit principalul opozant al guvernului I. C. Brătianu.

Este, în mai multe rânduri, senator şi deputat, iniţiind câteva legi, printre care şi cea privind „organizarea şi administrarea teatrelor” (1877). Fiindu-i recunoscute meritele culturale şi politice, a fost primit ca membru onorific al Academiei Române (1883) şi a devenit preşedinte al „Ligii pentru unitatea culturală a tuturor românilor”.

Ca director al Teatrului Naţional din Bucureşti (1898), are meritul de a o fi descoperit şi angajat pe marea artistă Lucia Sturdza Bulandra.

Ca publicist, devine cunoscut odată cu fondarea „Revistei contimporane” (1873) unde a publicat o serie de opere, dar preocupările sale în domeniu sunt anterioare acestei date, când a colaborat la mai multe publicaţii.

Bun român, Petru Grădişteanu a făcut mai multe afirmaţii referitoare la întregirea României, celebre sunt cele rostite la dezvelirea statuii lui Ştefan cel Mare la Iaşi (1883) când a afirmat că din coroana marelui voievod lipsesc câteva nestemate, făcând aluzie la teritoriile locuite de români, Basarabia, Bucovina , Transilvania, şi la dezvelirea bustului unui alt mare român care se afla şi el cu ani în urmă lângă artizanul acestor afirmaţii, Mihai Eminescu, la Dumbrăveni, când a ţinut un discurs incendiar, afirmând, printre altele: „uzând de dreptul recunoscut mie de lege şi Constituţiune şi întrucât nici o jicnire şi nici o tulburare nu voi să aduc statului vecin, prevăd că într-un viitor mult mai apropiat decât a-ţi putea crede, vom fi douăsprezece milioane de români laolaltă. ”

Bibliografie

• Stoica, Stan (coord.) - Dicţionar biografic de istorie a României, Editura Meronia, Bucureşti, 2008.