Petru Mocioni

de la Enciclopedia României

Salt la: navigare, căutare
Petru Mocioni de Foeni
Petru Mocioni.jpg
Naţionalitate român
Născut 18 octombrie 1808, Pesta
Decedat 1 octombrie 1858, Pesta
Ocupaţie politician

Petru Mocioni de Foeni (n. 18 octombrie 1808, Pesta – d. 19 septembrie/1 octombrie 1858, Pesta), politician, militant pentru drepturile românilor din Imperiul habsburgic, deputat de Torontal în dieta de la Pojon (Bratislava), consilier la Curtea de Casaţie de la Viena.

Biografie

S-a născut în capitala Ungariei, în marea familie a Mocioneştilor, fiind al doilea dintre cei nouă copii ai lui Ioan Mocioni şi Iuliana Panaiot. Este fratele mai mare al lui Anton şi Andrei Mocioni. Studiile secundare le-a făcut la colegiul reformat din Sarospatak, apoi a urmat dreptul la Universitatea din Pesta. La 22 iunie 1830 a obţinut diploma de avocat. După terminarea studiilor a intrat în administraţia judeţului Caraş, apoi a Torontalului.

În 1847 este ales deputat de Torontal în dieta de la Pojon (Bratislava). Acolo se alătură Partidului Conservator şi adoptă o atitudine mai moderată. Se remarcă prin talent oratoric şi o cultură vastă. Ţinuta sa energică şi bărbătească îi aduce multe conflicte. Ca membru al dietei participă în 1847 la adoptarea legii prin care Congresul naţional bisericesc al Mitropoliei sârbeşti de la Carloviţ, de care aparţineau şi românii ortodocşi din Banat şi Crişana, urmează să cuprindă un număr de 100 de deputaţi aleşi, cu respectarea limbii naţionale. Era primul pas major către autonomia românilor ortodocşi de sub jurisdicţia sârbească.

La 1848 adoptă o poziţie contrară revoluţionarilor kossuthişti şi îşi pune în primejdie viaţa şi averea. După revoluţie este chemat la Viena ca reprezentant al românilor din Banat şi împreună cu ceilalţi mari reprezentanţi români lucrează pentru obţinerea drepturilor politice ale românilor din monarhia habsburgică. Multe dintre petiţiile şi memoriile înaintate de români au fost rodul muncii lui Petru Mocioni. În mai 1852 merge la ministrul Schwarzenberg în fruntea unei delegaţii de români şi îl critică pentru atitudinea duplicitară faţă de români. Decepţionat de lipsa de înţelegere a autorităţilor faţă de cerinţele românilor, pleacă iniţial de la Viena, dar se reîntoarce în anul următor, de data aceasta pentru a ocupa un post de consilier la Curtea de Casaţie de la Viena. În 1856 se retrage definitiv din serviciul statului austriac şi se dedică administrării averii familiei.

În dimineaţa zilei de 1 octombrie (stil nou) 1858 se afla în casa sa din Pesta. Acolo avea un portar ungur împotriva căruia primise numeroase plângeri din partea locatarilor. Chemându-l pe portar la el şi mustrându-l pentru cele făcute, îi spuse că nu-l va mai ţine în slujba sa. La prânz Petru Mocioni plecă în oraş şi se întoarse la orele 13 jumătate. Portarul îl aştepta la poartă şi când acesta a intrat, s-a repezit asupra lui şi i-a străpuns pieptul cu un cuţit lung. Cu toate încercările de a-l salva, Petru Mocioni nu a putut fi salvat. Trupul neînsufleţit al lui Petru Mocioni a fost dus la Foeni şi înmormântat la 4 octombrie. Ucigaşul a fost prins imediat şi dat pe mâna autorităţilor. Avea să fie pedepsit cu doar câţiva ani de închisoare. Contemporanii au văzu în uciderea lui Mocioni un asasinat politic.

Bibliografie

  • Botiş, Teodor, Monografia familiei Mocioni, Bucureşti 1939, reeditare Editura Mirton, Timişoara, 2003