Radu Rosetti

Radu Rosetti
Născut		14 septembrie 1853, Iaşi, judeţul Iaşi
Decedat		12 februarie 1926, Bucureşti
Ocupaţie		istoric, scriitor, politician
Părinţi		Răducanu Rosetti şi Aglaia Ghica

Radu Rosetti (n. 14 septembrie 1853, Iaşi, judeţul Iaşi - d. 12 februarie 1926, Bucureşti), istoric, genealog, scriitor şi om politic.

Biografie

Urmaş al unei familii ilustre, fiul logofătului Răducanu Rosetti şi al Aglaei Ghica, fiica domnitorului Grigore Alexandru Ghica, îşi începe studiile în particular şi le aprofundează la Geneva, Toulouse (bacalaureat în ştiinţe, 1873), Paris, Italia şi Viena.

Publică o serie de lucrări istorice sau de istorie socială (Cronica Bohotinului, 1905; Cronica Văscanilor, 1906; Despre originea şi transformările clasei stăpânitoare din Moldova, 1906; Pământul, sătenii, şi stăpânii în Moldova, 1907; Pentru ce s-au răsculat ţăranii?, 1908), genealogice (Note genealogice despre familiile Buhuşi şi Rosetti), polemici, comentarii politice, literatură, memorialistică (Amintiri 1922-1930 şi Amintiri din prima tinereţe, 1927, care evocă atmosfera specifică a secolului al XIX-lea), poveşti despere „boiernaşii de la ţară” (Poveşti moldoveneşti, 1920-1921) într-o serie de publicaţii prestigioase: „Analele Academiei Române”, „Revista Nouă”, „Convorbiri literare”, „Adevărul Literar şi Artistic”, „Viaţa Românească”, „Lumea”, „Convorbiri Critice”, „Epoca” sau în volume proprii.

A fost prefect al mai multor judeţe (Roman, Bacău, Brăila), deputat, director general al închisorilor, director al departamentului „Lucrări speciale şi cercetări istorice”, în Ministerul de Externe. În această calitate, Radu Rosetti face parte din comisiile de revizuire a graniţelor cu Bulgaria şi Rusia (1904), după ce în 1900 fusese trimisul României în comisiile de rectificare a graniţelor cu Austria şi Ungaria. Demisionează în anul 1912, după ce ministru de Externe devine Titu Maiorescu. Nu va mai ocupa nicio funcţie publică, dedicându-se numai operei ştiinţifice. „Boier de viţă veche”, a reuşit să ne prezinte „o panoramă vastă a societăţii moldovene de secol XIX şi nu numai”, este cel care ne-a lăsat „cea mai prestigioasă contribuţie memorialistică din literatura română”, după cum afirma Eugen Lovinescu.

Bibliografie

• Stan, Stoica (coord.) - Dicţionar biografic de istorie a României, Editura Meronia, Bucureşti, 2008