Regimentul 4 dorobanţi Argeş

de la Enciclopedia României

Salt la: navigare, căutare

Regimentul 4 dorobanţi "Argeş" a fost o unitate militară a armatei române, în perioada 1877-1946.

Regimentul a fost înfiinţat la 1 ianuarie 1877 prin Înaltul Decret nr. 2195, publicat în Monitorul Oastei nr. 35/1876.

Războaie şi campanii militare la care Regimentul 4 dorobanţi Argeş a luat parte

  • Războiul pentru Independenţa României (1877-1878)
  • Al Doilea Război Balcanic (1913)
  • Primul Război Mondial (1916-1918), campaniile din Transilvania, Moldova şi Basarabia
  • Al Doilea Război Mondial, campania anticomunistă (1941-1944) şi campania antihitleristă (1944-1945)

Alte evenimente în care a fost implicat regimentul:

  • Reprimarea răscoalei împotriva israeliţilor, din ianuarie 1898
  • Reprimarea răscoalei ţărăneşti din anul 1907

Drapelul de luptă

Drapelul de luptă a fost înmânat regimentului la data de 17 iulie 1877, de către domnitorul Carol I, în satul Poiana, în apropiere de Calafat, unde era dislocată unitatea pentru a participa la Războiul pentru Independenţa României. Acest drapel va fi înlocuit la 9 mai 1902 cu unul nou, la Palatul Regal din Bucureşti. La 9 mai 1914, drapelul de luptă al regimentului a fost decorat cu medalia comemorativă "Avântul Ţării". Pentru faptele de vitejie ale regimentului în bătălia de la Mărăşti, drapelul său a fost decorat cu Ordinul "Mihai Viteazul", clasa a III-a, la data de 21 august 1917.

Regimentul 4 dorobanţi la înfiinţarea sa

Structura Regimentul 4 dorobanţi "Argeş", la înfiinţarea sa în anul 1877, cuprindea două batalioane, formate din câte patru companii fiecare. Reşedinţa regimentului era Piteşti şi îşi recruta dorobanţii din judeţele Argeş şi Muscel. Aparţinea de Divizia 1 Teritorială.

Reşedinţele şi zonele de recrutare ale batalioanelor şi companiilor erau următoarele:

  • Batalionul 1 Argeş avea reşedinţa la Piteşti.
    • Compania 1 avea reşedinţa la Şuici şi dorobanţii săi proveneau din plasa Loviştea.
    • Compania 2 avea reşedinţa la Curtea de Argeş şi dorobanţii săi proveneau din plăşile Argeş şi Topologu.
    • Compania 3 avea reşedinţa la Piteşi şi dorobanţii săi proveneau din plăşile Oltu, Piteşti şi din oraşul Piteşti.
    • Compania 4 avea reşedinţa la Costeşti şi dorobanţii săi proveneau din plăşile Cotmeana şi Gălăşeşti.
  • Batalionul 2 Muscel avea reşedinţa la Câmpulung.
    • Compania 5 avea reşedinţa la Câmpulung şi dorobanţii săi proveneau din plasa Nucşoara şi oraşul Câmpulung.
    • Compania 6 avea reşedinţa la Podu Dâmboviţei şi dorobanţii săi proveneau din plasa Dâmboviţei.
    • Compania 7 avea reşedinţa la Miceşti şi dorobanţii săi proveneau din plasa Râurile.
    • Compania 8 avea reşedinţa la Bârseşti şi dorobanţii săi proveneau din plăşile Argeşul şi Podgoria.

Participarea la Războiul pentru Independenţa României

La 5 aprilie 1877, Regimentul 4 dorobanţi Argeş avea mobilizaţi pentru luptă 1050 oameni. La 10 aprilie plecă spre Craiova Batalionul I Argeş, iar la 11 aprilie şi Batalionul II Muscel. La 21 aprilie regimentul ajunge la Calafat, unde intră în subordinea Diviziei I, comandată de generalul Cerchez.

În noaptea de 21/22 aprilie regimentul a intrat în bivuac la est de Calafat, iar de a doua zi a început lucrările la săpatul tranşeelor. Botezul focului pentru acest regiment a venit la 26 aprilie 1877, când turcii au început să îi bombardeze poziţia, cu artileria din cetatea Vidin. Până la sfârşitul lunii aprilie, regimentul s-a aflat în avanposturi. La 15 mai a primit vizita domnitorului Carol I.

La 11 iunie a fost trimisă o patrulă, formată din dorobanţi ai regimentului, în cercetare pe malul bulgăresc al Dunării, pentru a evalua situaţia forţelor turceşti de acolo. Spre sfârştiul lunii iunie întreg regimentul a înaintat şi a ocupat ostroavele din mijlocul Dunării, care se aflau în faţa cetăţii turceşti Vidin, la cca 600 metri de aceasta.

La 17 iulie s-a înmânat lângă Calafat drapelul de luptă al regimentului, de către Carol I. Până la sfârşitul lunii august regimentul a continuat să facă de pază în avanposturi, pe malul Dunării, în sectorul dintre satele Cetatea şi Ciuperceni, pe un front de 20 kilometri.

La 19 septembrie 1877, cele două batalioane ale regimentului au fost despărţite, ca urmare a nevoilor militare. Batalionul Muscel a format un detaşament împreună cu un batalion din Regimentul 1 dorobanţi şi cu o baterie de artilerie, comandat de locotenent-colonelul Herfner, şi a plecat spre satul Orăşani, din faţa cetăţii turceşti Rahova, unde s-a aşezat în avanposturi. Regimentul îşi va reuni din nou cele două batalioane numai la 9 ianuarie 1878.

La Orăşani, Batalionul Muscel a stat până la 13 octombrie, când a început marşul spre Corabia, de unde la 17 octombrie a trecut Dunărea pe malul inamic, fiind cantonat în satul Ghighiu, sub comanda comandantului brigăzii, colonelul Gheorghe Slăniceanu.

În 5 noiembrie, Batalionul Muscel pleacă, sub comanda maiorului Dimitrie Giurescu, spre cetatea inamică Rahova, trecând râul Isker. La 6 noiembrie bivuachează la Selanoviţa, iar la 7 noiembrie, ora 6 dimineaţa, primeşte ordinul de a intra în luptă. Ordinul de luptă prevedea ca Batalionul Muscel să intre în luptă în linia a doua de atac. Maiorul Giurescu a cerut colonelului Slăniceanu, comandantul diviziei, onoarea ca Batalionul Muscel să intre în luptă în linia întâi, în loc de a doua, ceea ce i s-a aprobat. 720 dorobanţi ai batalionului au participat la această luptă, dintre care 200 erau foarte tineri, contingent 1877.

Batalionul Muscel a pornit la asalt în fruntea coloanei de atac. Când se afla la 3 kilometri distanţă de redutele turceşti, a început să fie bombardat de artileria inamică. În acest moment, maiorul Giurescu, comandantul batalionului, a ordonat desfăşurarea în coloane de companii la interval de desfăşurare.

La ora 9 a deschis focul artileria românească, pentru a sprijini coloanele de asalt. La ora 10,30 Batalionul Muscel a primit ordin să lase raniţele şi să pornească spre poziţiile inamice împreună cu o companie din Regimentul 6 dorobanţi. Companiile 5, 6 şi 7 din Batalionul Muscel au pornit la atac în linii de trăgători, iar compania 8 din acelaşi batalion, împreună cu compania din Regimentul 6 dorobanţi constituia rezerva.

Ajungând să înainteze pe o contrapantă, ferit de vederea şi focul inamicului, Batalionul Muscel schimbă direcţia spre stânga şi ajunse pe culme, fiind primit cu o ploaie de gloanţe şi şrapnele inamice. În pas alergător, dorobanţii cuceriră tranşeele inamice din prima linie, pe care le ocupară. De aici au deschis foc ţintit asupra redutei turceşti, pe care o bătea şi artileria română. După un timp, apărătorii redutei s-au retras, iar dorobanţii au mai făcut un salt, ocupând-o. Turcii s-au retras pe creasta dealului, între ei şi români fiind o vale adâncă. Schimbul de focuri de infanterie a continuat cu înverşunare, iar turcii au început o nouă retragere. Văzându-i că fug, dorobanţii au pornit la atac prin valea care îi despărţea de inamic. Valea era bătută de focul inamicului, astfel că dorobanţii au suferit un număr de pierderi până când au ajuns la creasta abandonată de turci, pe care au ocupat-o. La cca 50 paşi de creast cucerită de dorobanţi se afla a doua redută inamică, din care se trăgea intens asupra trupelor române. Înaintarea dorobanţilor a fost oprită de focul puternic al celei de-a doua redute, pierderile lor crescând. Maiorul Giurescu, comandantul Batalionului Muscel, se ridică în picioare şi ordonă pornirea la atac, dar după nici zece paşi a fost ucis de gloanţele turcilor. Comanda a fost luată de locotenentul Bordeanu Pavel, care a pornit la atac cu valurile de dorobanţi, dar şi el este ucis după câţiva paşi. Înaintarea dorobanţilor este din nou oprită.

Maiorul Constantin Ene, comandantul Batalionului 1 din Regimentul 6 dorobanţi, ia comanda liniei de atac, dar este la rândul său ucis de inamic.

Între timp, artileria românească s-a instalat în prima redută cucerită, de unde a deschis focul asupra celei de-a doua redute turceşti, fiind sub focul infanteriei inamice.

Spre seară, Batalionul Muscel, având pierderi mari, este înlocuit de Regimentul 10 dorobanţi, comandat de locotenent-colonelul Măldărescu. Înainte de a se retrage, Batalionul Muscel şi-a căutat comandantul mort pe câmpul de luptă. Acesta a fost găsit alături de câinele său, Tirax, care fusese ucis şi el lângă stăpânul lui. Cărând cadavrul maiorului Giurescu, batalionul s-a retras în prima redută cucerită, apoi, la ora 12 noaptea, ajunge în satul Selanoviţa.

La 9 noiembrie Batalionul Muscel porneşte spre oraşul Rahova, abandonat de turci, în care intră în cursul aceleiaşi zile.

La 23 noiembrie batalionul a plecat de la Rahova, ajungând la 28 noiembrie la Lom Palanca, unde a rămas următoarele 25 de zile. De aici a plecat la 23 decembrie spre Belogradcic, unde a intrat în avanposturi, iar la 28 decembrie pleacă de aici spre Vidin.

La Boroviţa, sat din apropierea Vidinului, a fost amplasat la data de 2 ianuarie 1878 în avanposturile trupelor care încercuiau cetatea Vidin. De aici, la 3 ianuarie 1878 a fost trimis în prima linie, împreună cu o baterie de artilerie, pentru a se opune atacurilor garnizoanei turceşti din Vidin, care a efectuat ieşiri împotriva atacatorilor.

Batalionul a înaintat în coloană de companii până la 2 kilometri de satul Tatargic, de unde artileria română a deschis focul asupra inamicului. Un atac al cavaleriei turceşti a fost respins de dorobanţi, iar infanteria turcă ce ocupase liziera satului Tatargic a fost respinsă spre Vidin de artileria românească.

La 10 ianuarie Batalionul Muscel a primit ordin să înainteze spre stânga, ceea ce a şi făcut, ocupând satul Musulmana.

La 9 ianuarie, Batalionul Argeş din Regimentul 4 dorobanţi "Argeş", care rămăsese încă din anterior pe malul românesc al Dunării, pentru a păzi Calafatul, s-a reunit cu Batalionul Muscel din acelaşi regiment.

La 12 ianuarie 1878, Regimentul 4 dorobanţi "Argeş", cu ambele batalioane acum reunite, a ocupat fără luptă satul Rupcea, din faţa Vidinului. El şi-a întins avanposturile până la 1 kilometru de cetatea Vidin. La 24 ianuarie turcii au cerut încheierea armistiţiului.

La 23 februarie 1878, regimentul a primit ordin să se întoarcă în România. La 29 aprilie, după două luni de cantonament în satul Maglavit, regimentul a pornit spre Craiova, unde a ajuns la 1 mai, iar la 9 mai a ajuns la Piteşti.

La 1 august 1878 regimentul a fost demobilizat şi dorobanţii au fost lăsaţi la vatră.

Participarea la Primul Război Mondial

În noaptea de 14 august 1916, când România a intrat în Primul Război Mondial, Batalionul II al Regimentului 4 dorobanţi Argeş a trecut graniţa în Transilvania, care era pe atunci provincie a Imperiului Austro-Ungar. Restul regimentului, adică Batalioanele I şi III au ajuns la 21 august la Bran.

Până la 2 septembrie, batalioanele regimentului au dat lupte locale cu inamicul.

După această dată, regimentul fiind reunit, a participat la luptele de la Bethlen, Calbor, Cincu Mare, Mohu, Predeluş, Muntele Ştevia, Inoteşti, Breaza şi Schitul Tarniţa. Regimentul a fost refăcut după retragerea în Moldova, la 10 ianuarie 1917 fiind trecut în revistă de regele Ferdinand I.

La 16 februarie 1917 regimentul a ocupat poziţie la Mărăşti, unde va participa la bătălia din vara aceluiaşi an. După bătălia de la Mărăşti regimentul a participat la luptele de la Dealul Poiana Calului şi Dealul Porcului.

La 24 februarie 1918 regimentul a fost trimis în Basarabia pentru a asigura ordinea împotriva bolşevicilor.

La mijlocul lunii decembrie 1918, regimentul se întoarce în garnizoana de pace.

În Primul Război Mondial, Regimentul 4 dorobanţi Argeş a pierdut 20 ofiţeri şi 2.300 ostaşi.

După al Doilea Război Mondial

Regimentul a fost desfiinţat la 15 iunie 1946, ca urmare a reorganizării armatei române.

Comandanţii Regimentului 4 dorobanţi Argeş:

Portret Comandant Perioada
Colonel Gorjan August 1877
Locotenent-colonel Herfner Gheorghe 1877-1880
Locotenent-colonel Ulescu Eftimie 1880-1883
Colonel Ivanovici Mihail 1883
Colonel Măldărescu Gheorghe 1883 - 1884
Colonel Şişman Ştefan 1884
Colonel Gorjan August 1884 - 1887
Colonel Papadopol Alexandru 1887 - 1894
Colonel Bădulescu Vasile 1894 - 1898
Colonel Budişteanu Ioan 1898 - 1902
Colonel Vlădoianu Luca 1902 - 1908
Colonel Niculescu Marin 1908 - 1911
Colonel Băbeanu Alexandru 1911 - 1914
Colonel Scărlătescu Gheorghe 1914 - 1916
Colonel Urdăreanu Nicolae 1916
Locotenent-colonel Atanasiu Atanasie 1916 - 1917
Colonel Calotescu Constantin 1917 - 1918
Colonel Filip Ioan 1918 - 1920
Locotenent-colonel Theodoru Nicolae 1920 - 1921
Colonel Fröschel Rickard 1921 - 1925
Colonel Pârâianu Barbu 1925 - 1930
Colonel Păunescu Gheorghe 1930 - 1934
Colonel Calotescu Corneliu 1934 - 1936
Colonel Georgescu Dumitru 1936 - 1938
Colonel Georgescu Vasile 1938 - 1940
Colonel Locusteanu Aurel 1940 - 1941
Colonel Muţiu Ion 1941 - 1943
Colonel Stanciu Ştefan 1943 - 1944
Locotenent-colonel Popescu A. Emil 1944 - 1945
Locotenent-colonel Cornăţeanu Remus 1945
Locotenent-colonel Prisiceanu N. Ion 1945
Colonel Coltofeanu Dumitru 1945 - 1946
Colonel Lascar Mihail 1936 - 1937

Bibliografie

  • coord.: Carp, Cornel, col. (rez.) dr.; Florea, Petrişor, lt.-col. dr.; Manea, Vasilica; Ţucă, Cornel, dr. - Istoricul Regimentului 4 Argeş 1877-1946, Primăria Municipiului Piteşti, Centrul de Studii şi Păstrare a Arhivelor Militare Istorice Piteşti