Victor Babeş

de la Enciclopedia României

Salt la: navigare, căutare
Victor Babeş
Victor Babes.jpg
Naţionalitate român
Născut 28 iulie 1854, Viena, Austria
Decedat 19 octombrie 1926, Bucureşti
Mormânt la Institutul "Cantacuzino", Bucureşti
Ocupaţie medic, bacteriolog
Sigla Academiei Romane.png
Membru titular
al Academiei Române
Ales 11 martie 1893
Căsătorit cu Iosefina Thorma
Părinţi Vincenţiu Babeş şi Sophia Goldschneider
Copii Mircea

Victor Babeş (n. 28 iulie 1854, Viena, Austria – d. 19 octombrie 1926, Bucureşti) a fost medic, bacteriolog, profesor, membru al Academiei Române, părintele şcolii medicale româneşti moderne.

Originea şi familia

Este fiul lui Vincenţiu Babeş şi al Sophiei Goldschneider. A mai avut o soră, Alma, şi un frate, Aurel.

A fost căsătorit cu Iosefina Thorma, având cu aceasta un fiu, Mircea.

Studiile

A început să studieze Arta Dramatică, la Budapesta. Moartea surorii sale, Alma, provocată de tuberculoză, la o vârstă tânără, l-a determinat să abandoneze studiile începute şi să se înscrie la Medicină.

A urmat cursurile Facultăţii de Medicină din Budapesta şi Viena. A luat doctoratul în medicină la Viena în anul 1878. În 1881 a primit o bursă şi a plecat la Paris şi la Berlin, unde a lucrat cu cei mai importanţi profesori ai vremii: Cornil, Pasteur, Virchow, Koch şi alţii. A continuat să studieze alături de mari profesori de la Munchen, Heidelberg şi Strassbourg până în 1886.

În 1885 este numit profesor de histopatologie la Facultatea de Medicină din Budapesta. În acelaşi an a publicat la Paris, împreună cu savantul André-Victor Cornil primul tratat complet de bacteriologie din lume.

În 1887 se mută la Bucureşti, ca profesor la catedra de bacteriologie. A ocupat această funcţie până în anul 1926. Tot în anul 1887, s-a înfiinţat, prin Legea nr. 1197, Institutul de Bacteriologie şi Patologie, condus de Victor Babeş şi care avea în viitor să îi poarte numele (Institutul „Victor Babeş”).

Din 1889 a fost ales membru corespondent al Academiei Române, iar din 1893 a devenit membru titular.

În anul 1900 a înfiinţat Societatea Anatomică, la Bucureşti, care se ocupa cu studiile anatomo-clinice. În 1913 a preparat un vaccin antiholeric pentru a combate epidemia de holeră care izbucnise în rândurile Armatei Române, care se afla în campania din cel de-al Doilea Război Balcanic în Bulgaria. Între 1916-1918 a continuat prepararea de produse biologice, rămânând în zona ocupată de Puterile Centrale.

În 1919 este numit profesor la Universitatea din Cluj, nou înfiinţată în acel an.

A introdus vaccinarea antirabică în România, la numai trei ani de la iniţierea acesteia de către Louis Pasteur. Este considerat al doilea rabiolog din lume, după L. Pasteur şi părintele seroterapiei , precursor la imunologiei moderne.

Un alt preparat care a salvat foarte multe vieţi a fost serul antidifteric. A desfăşurat activitate amplă în cercetarea pelagrei, tuberculozei, febrei tifoide şi a leprei.

A descoperit peste 40 noi specii microbiene, care au fost denumite după numele său, Babesiide.

A publicat peste 1.000 lucrări ştiinţifice şi 25 monografii în domeniul microbiologiei şi anatomiei patologice.

A fost membru corespondent al Academiei de Medicină franceze. A fost decorat cu cea mai înaltă distincţie civilă franceză, Legiunea de Onoare.

Moartea

A murit la 19 octombrie 1926, la Bucureşti.

Mormântul lui Victor Babeş se găseşte la Institutul „Cantacuzino” din Bucureşti.

Bibliografie

  • Revista “Familia”, 13/15 august 1895, Oradea, An XXXI, nr. 33
  • Priminescu, Ruxandra Melania – Evoluţia activităţii institutelor de cercetare, reflectată în documentele fondului arhivistic naţional, Revista NOEMA, volumul VIII, Editura I.C.I., 2009 ISBN 973-85554-4-2
  • Haţieganu, Iuliu – Dr. Victor Babeş, Revista “Societatea de mâine”, Cluj-Napoca, An III, 5 şi 12 decembrie 1926, nr. 49-50

Legături externe