Grabaţ
de la Enciclopedia României
| Satul Grabaţ |
 |
 | |
 | ||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| key=ABQIAAAAubT5hmjIEJVm4ezAge_VDBQ6KgpyKF-ggUCpfxt_mrdM95NpjRTaASYGNAu0W2ZjxaTGrwQ2kLUq0w | lat=45.935871 | lng=24.960938 | zoom=5 | smallzoomcontrol=yes | width=230 | height=210}} | ||
| Atestare | 1764 |
| Populaţie | 1.937 locuitori |
| Cod poştal | 307242 |
|
Index sate în judeţul Timiş |
|---|
|
Index sate în România |
|---|
|
Împărţirea administrativ-teritorială a României |
|---|
Grabaţ este un sat în judeţul Timiş, comuna Lenauheim. Are o populaţie de 1.937 locuitori (2002).
Localizare
Grabaţ se situează în vestul judeţului Timiş, 10 km la nord de oraşul Jimbolia, pe drumul judeţean DJ594. Are staţie CFR proprie la linia de cale ferată Jimbolia - Lovrin. Se învecinează la nord cu Gottlob (7 km pe DJ594), la nord-est cu Bulgăruş (7 km pe drumul comunal DC15), la vest cu Lenauheim (4 km pe DC14), la sud cu Jimbolia, la sud-vest cu Comloşu Mic (6 km pe DC16), la vest cu Comloşu Mare (9 km pe DC14).
Istorie
Numele Grabaţ este de origine slavă şi exista deja atunci când aici au sosit primii şvabi, însă nu descria o aşezare anume ci mai degrabă o zonă locuită răzleţ de crescători de vite sârbi. Pe harta Contelui Mercy de la 1723 apare consemnat prediul Grabatz, aparţinător districtului Cenad, cu toate că satul nu exista la acea dată. [1]
Satul Grabaţ a fost înfiinţat în 1764, în timpul celui de-al doilea val de colonizare a Banatului numit şi „Colonizarea Tereziană” (Theresianische Ansiedlung). În cadrul acestui program de colonizare, administraţia imperială a Banatului a dispus crearea în prediul Grabatz a unei noi aşezări destinate coloniştilor germani (şvabi). Tot în această perioadă, în vecinătate erau colonizate Jimbolia (1766), Csatadul (1767), Bulgăruşul (1769) sau Gottlobul (1770).
Răspunzător pentru înfiinţarea coloniei a fost Wilhelm von Hildebrandt, consilierul administrativ pe lângă curtea imperială de la Viena. El a dispus mai întâi proiectarea aşezământului după un model prestabilit, cu, biserica, casa parohială, şcoala, primăria şi birtul au fost în punctul central al satului, cu străzi paralele şi loturi de case egale. Mai întâi au fost construite casele, fără ca vreun colonist să se fi stabilit aici. Un an mai târziu, în 1765, circa 40 de familii de colonişti germani s-au însediat în noua aşezare. Majoritatea coloniştilor proveneau din sud-vestul Germaniei (din Alsacia, Lorena, Rheinland Pfalz, Wurtenberg, Schwarzwald, Luxemburg) apoi germani din Săcălaz şi satele germane din apropiere. În anul 1769 aşezarea avea deja 200 de case şi un lăcaş de rugăciune romano-catolic, construit din lemn. Biserica din cărămidă a fost terminată abia în 1780.
După 1779 Banatul intră sub administraţie maghiară. Grabaţul şi-a menţinut caracterul german, în ciuda eforturilor de maghiarizare depuse de noua administraţie. Localitatea a cunoscut o perioadă de dezvoltare puternică şi numărul de locuitori a crescut exponenţial. Cu toate acestea au existat momente de criză, precum epidemia de ciumă din anul 1836, care a scecerat, în numai 7 săptămâni, 175 de vieţi. În memoria celor care au murit atunci, locuitorii satului au ridicat un monument (foto), format dintr-o capelă şi un „munte al calvarului” sau Kalvarienberg, folosit de credincioşii romano-catolici pentru rugăciunea colectivă „calea crucii”.
Un alt moment important în istoria satului a fost anul revoluţionar 1849. Teritoriul dintre Grabaţ şi Lenauheim a fost teatrul de luptă a unor bătălii între armatele austriacă şi ungară. În 1910 s-a deschis calea ferată Lovrin - Jimbolia, care a legat Grabaţul de reţeaua feroviară.
Primul război mondial a curmat viaţa a 72 de locuitori ai Grabaţului.
Demografie
La recensământul naţional din 2002, Grabaţul a înregistrat un număr de 1.953 locuitori, în creştere cu circa 4% faţă de precedentul recensământ din 1992. Cu toate acestea, ultimele decenii au consemnat o scădere puternică a numărului de locuitori de etnie germană, majoritatea dintre aceştia emigrând în Germania, înainte şi după 1989. Astăzi satul are o majoritate de români (1.390, adică 72% din total). Tot la recensământul din 2002, germani mai erau doar 54 de persoane, sub 3% din locuitori. A doua etnie ca număr este cea romă, care număra în 2002, 453 de locuitori sau 23% din total.
Între 1880 - 2002, populaţia satului şi a principalelor naţionalităţi istorice - germană şi română - a evoluat astfel: <lines size=500x180 title="Evoluţia populaţiei" ymin=0 ymax=3000 colors=003153,F5B800,99BADD xlabel ylabel=4 grid=xy legend>
,total,români, germani
1880,2593,18,2459 1890,2644,47,2484 1900,2359,32,2173 1910,2204,44,1962 1930,2364,49,2111 1941,2444,129,2061 1966,2828,1186,1318 1977,2650,1189,1161 1992,1883,1284,117 2002,1935,1390,54 </lines>
Bibliografie
- Creţan, Remus, Dicţionar toponimic şi geografico-istoric al localităţilor din judeţul Timiş, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2006 ISBN 973-7608-65-8
- Lotreanu, Ioan, Monografia Banatului, Institutul de Arte Grafice „Ţara”, Timişoara, 1935
- Varga, E., Statistică recensăminte după limba maternă, respectiv naţionalitate, jud. Timiş 1880 - 2002, [1]
Legături externe
- http://www.grabatz.de/ Site-ul germanilor din Grabaţ
- Despre Grabaţ pe site-ul comunei Lenauheim
Note
- ↑ Creţan, p.98