Institutul Social Banat-Crişana

de la Enciclopedia României

Salt la: navigare, căutare

Institutul Social Banat-Crişana (ISBC) a fost înfiinţat în 1932 la Timişoara, de către un grup de intelectuali bănăţeni, cu scopul studierii zonei de vest a României, pe baze ştiinţifice. S-a constituit după modelul Institutului Social Român din Bucureşti. Desfiinţat în 1948 de regimul comunist, institutul a fost reînfiinţat în 1995 şi funcţionează ca o asociaţie non-guvernamentală.

Istoric

ISBC a fost înfiinţat la 21 mai 1932 de către un grup de intelectuali bănăţeni conduşi de sociologul Cornel Grofşorean, primar al Timişoarei. Preocupaţi de problemele Banatului în cadrul României Mari, iniţiatorii proiectului au dorit să găsească o formulă ştiinţifică, după modelul şcolii sociologice a lui Dimitrie Gusti, ca răspuns la aceste probleme. ISBC a avut şi o revistă dedicată, unde erau publicate studii de interes pentru zona Banatului. A organizat o serie de anchete monografice în sate bănăţene (Belinţ, Sârbova etc) care au scos la lumină realităţile socio-economice şi culturale ale satului bănăţean, analizate prin prisma cercetării ştiinţifice. Studiile astfel rezultate urmau să constituie o bază pentru luarea deciziilor politice şi administrative. Printre problemele abordate de Institut s-au numărat cea a depopulării Banatului, problema minorităţilor sau necesitatea transformării Timişoarei (lipsită pe atunci de o universitate) într-o capitală culturală.

Iniţial a avut 45 de membri fondatori, iar la mărimea sa maximă a atins un număr de 253 de membri. Printre membrii mai de seamă ai Institutului s-au aflat Iosif Nemoianu, V. Blăşianu (rectorul Politehnicii din Timişoara), Ioachim Miloia, Mihai Gropşianu, Victor Vlad, Emil Botiş, Sabin Drăgoi, Coriolan Băran etc. ISBC a fost organizat în şapte secţii:

  • secţia economică, financiară, tehnică şi agrară;
  • secţia de politică socială şi sociologie;
  • secţia culturală şi artistică;
  • secţia de studii urbanistice şi administrative;
  • secţia juridică;
  • secţia minoritară;
  • secţia medico-socială.

În 1933 a înfiinţat o filială (Despărţământ) la Arad, cu secţiile medicală, culturală şi economică. Filialele din Satu Mare şi Oradea, precum şi secţiile din Caransebeş, Lugoj şi Oraviţa au rămas doar la stadiul de proiect. Începând cu 1938, datorită Legii pentru Serviciul Social din 18 octombrie, a fost încadrat pentru scurt timp ca regională a Institutului de Cercetări Sociale ale României. Din 1940 activitatea Institutului per ansamblu se restrânge, dar se intensifică pe partea istorică, datorită refugierii la Timişoara a numeroşi profesori universitari din Cluj. Condiţiile grele de funcţionare, războiul şi cenzura politică, au impus sistarea activităţii în anul 1945 şi desfiinţarea în 1948.

Bibliografie