Ludwig Wohlgemuth

Ludwig Wohlgemuth
Alte nume		Ludwig von Wohlgemuth
Naţionalitate		austriac
Născut		25 aprilie 1788, Viena, Austria
Decedat		18 aprilie 1851, Budapesta, Ungaria
Cauză deces		boală
Mormânt la		cimitirul Hitzing, Viena
Ocupaţie		guvernator civil şi militar al Transilvaniei
Căsătorit cu		Sofia de Strade
Părinţi		Ludwig Wohlgemuth Agnes Adamek
Copii		nu a avut

Ludwig Wohlgemuth, baron (n. 25 aprilie 1788, Viena, Austria - d. 18 aprilie 1851, Budapesta, Ungaria) a fost guvernator civil şi militar al Transilvaniei între anii 1849-1850, pe vremea când această provincie se afla sub stăpânirea austriecilor.

Originea şi familia

Familia Wohlgemuth era originară din Tirol.

Părinţii lui Ludwig au fost Ludwig Wohlgemuth şi Agnes Adamek.

A fost căsătorit cu baroneasa Sofia de Strade. Nu a avut copii.

Studiile

A urmat cursurile Academiei Militare din Viena.

Activitatea

Între 1814-1821 a fost profesor de matematică la Academia Militară din Viena.

În 1849 a luptat în Italia împotriva revoluţionarilor italieni. Ducând împăratului Austriei vestea victoriei în Italia, a fost decorat cu "Coroana de fier".

A fost numit comandant de armată şi trimis în Ungaria, unde i-a învins pe revoluţionarii maghiari. A cucerit oraşul Raab.

La 11 iunie 1849 a fost numit guvernator civil şi militar al Transilvaniei. Totodată a primit şi comanda onorifică a Regimentului 14 Infanterie.

Misiunea lui Wohlgemuth în Transilvania, conform instrucţiunilor secrete pe care le primise de la Viena, era să înglobeze cu totul această provincie în Imperiul austriac, în aşa fel încât drepturile ei speciale să nu mai fie luate în considerare. Toţi funcţionarii neloiali Curţii imperiale urmau să fie înlăturaţi din posturile lor.

Wohlgemuth avea în mână şi toată puterea militară din Transilvania, fiind nu numai guvernator civil, ci şi comandant suprem al trupelor austriece din provincie.

La 3 august 1849 a ajuns la Bistriţa, dar din cauză că secuii nu fuseseră încă pe deplin dezarmaţi şi unii mai opuneau rezistenţă, a trecut prin Moldova şi Muntenia pentru a ajunge la 19 august la Braşov. La 26 august a ajuns la Sibiu, unde a transferat sediul guvernului, care fusese mutat la Cluj de guvernatorul Gheorghe Banffy în 1790, fără aprobarea Curţii imperiale.

A încercat să aducă liniştea în provincie, deoarece dezarmarea foştilor combatanţi maghiari, secui, români şi saşi mergea greu, iar în Transilvania încă se aflau trupe ruseşti care interveniseră pentru înăbuşirea revoluţiei maghiare. A demis toţi funcţionarii secui şi i-a împovărat cu impozite foarte mari. A reorganizat provincia în şase districte (Sibiu, Alba Iulia, Cluj, Reteag, Odorhei şi Făgăraş), începând cu data de 21 septembrie 1849. De români se temea, din cauza numărului lor mare în provincie, considerând că ar putea deveni un pericol pentru Imperiu. Pe români i-a nemulţumit, pentru că nu a luat în considerare că în timpul revoluţiei ungare ei au luptat alături de austrieci. Cu nobilimea maghiară nu s-a înţeles, aceasta în considera doar un soldat fără cultură. Pe funcţionarii maghiari i-a îndepărtat din administraţie.

A fost rechemat la Viena şi a plecat de la Sibiu, bolnav, la 24 februarie 1851. La plecare i s-a acordat titlul de cetăţean de onoare al oraşului Sibiu.

Moartea

În drum spre Viena a fost obligat să se oprească la Budapesta, din cauza agravării bolii de care suferea. A murit la Budapesta la 18 aprilie 1851.

A fost înmormântat la Viena la cimitirul din Hitzing.

Bibliografie

• Anuarul Institutului de Istorie Naţională Cluj, nr. IX, Tipografia "Cartea Românească din Cluj", Sibiu, 1944