Portal:Armata română

Articole noi Petru Jucu Panait Warthiadi George Grămăticescu Henrich Herkt Mihail Popescu Nicolae Stoika Ion Carp Mihail Pastia Pro Virtute Militari Vasile Niculescu Corpul Voluntarilor Ardeleni Tancul T3 Escadrila Albă Armata a IV-a Categorii Armata Mareşali Şefi ai Statului Major General Generali Indexuri Index:Şefii Statului Major General Index:Comandanţii Marinei Militare Române Index:Generali Imagini <choose> <option> Voluntari ardeleni la Oradea (primăvara anului 1919). </option> <option> Peneş Curcanul, erou din Războiul de Independenţă </option> <option> Paradă militară de Ziua Naţională a României </option> </choose>		Articol în prim plan <choose> <option> Voluntari ardeleni la Oradea (primăvara anului 1919) Corpul Voluntarilor ardeleni a fost format din luptători români, originari din Transilvania, care au luptat alături de armata română în timpul primului război mondial. Prin aceste unităţi militare, românii ardeleni s-au alăturat României şi armatei române în timpul primului război mondial, cu scopul de a elibera Ardealul si de a-l uni cu Patria Mama, România. În momentul izbucnirii primului război mondial, ce se va numi pentru români Războiul pentru Întregirea Neamului, românii ardeleni şi-au pus speranţa în unirea cât mai grabnică cu Regatul României. Aveau însă să mai aştepte timp de patru ani, din anul 1914 până în anul 1918. Românii ardeleni, cetăţeni ai monarhiei austro-ungare, erau supuşi îndatoririlor cetăţeneşti din Imperiul Austro-ungar. Printre aceste îndatoriri se număra şi datoria de a servi în armata chezaro-crăiască. Cu toate că dintre naţiunile dominate din imperiu românii se situau ca şi număr înaintea altora, precum slovacii, rutenii, slovenii şi italienii, numărul ofiţerilor de orice grad, inferior sau superior, era mult mai mic decât al acestora din urmă. Citiţi întreg articolul: Corpul Voluntarilor Ardeleni </option> </choose> Ştiaţi că? <choose> <option> Mihail Manoilescu (1891-1950), mare personalitate a vieţii ştiinţifice şi politice româneşti din perioada interbelică, fost preşedinte al Asociaţiei Generale a Inginerilor din România (AGIR), economistul român cel mai cunoscut pe plan mondial, ministrul de externe al României care a semnat Dictatul de la Viena, a fost ofiţer de artilerie? În anul 1910, premiant al concursului revistei “Gazeta matematică” a intrat primul la Şcoala de Poduri din Bucureşti, poziţie pe care a terminat-o ca şef de promoţie, primind şi gradul de sublocotenent de artilerie în rezervă. În vara anului 1915 a fost concentrat la Regimentul de artilerie din Roman iar în iunie 1916, în preziua războiului, a fost detasat la Direcţia Muniţiilor, unde a proiectat şi construit un model original de obuzier în atelierele Wolff, evacuate la Nicolina-Iaşi, sub numele de “Obuzierul de 210 mm model Iaşi”. După terminarea războiului şi până în 1960, acest obuzier a străjuit Mormântul soldatului (eroului) necunoscut din Parcul Carol. </option> <option> Gheorghe Brătianu (1898-1953), fiul lui Ion I. C. Brătianu, cunoscutul istoric şi om politic liberal a fost ofiţer de artilerie? După absolvirea Liceului Naţional din Iaşi (1916) el s-a înrolat voluntar în armată, în Regimentul 2 Artilerie, pentru a participa la războiul de reîntregire a ţării. A urmat Şcoala de ofiţeri de rezervă de artilerie şi a fost avansat în grad astfel : sublocotenent-1917, locotenent-1921, căpitan-1934, maior-1942. În Războiul de reîntregire a participat la luptele de pe Vale Trotuşului şi din Bucovina, de fiecare dată fiind rănit. De altfel şi tatăl său, primul ministru Ion (Ionel) I. C. Brătianu, a avut gradul de căpitan de artilerie în rezervă, iar unchiul său Vintilă Brătianu a fost locotenent de artilerie în rezervă. </option> <option> Gheorghe Zapan (1897-1976), savant de formaţie multidisciplinară (psiholog, matematician, cibernetician, pedagog, filozof, jurist), unul dintre cei mai de seamă reprezentanţi ai psihologiei experimentale şi ai ciberneticii calitative româneşti a fost ofiţer de artilerie? După absolvirea Liceului militar Mânăstirea Dealu din Târgovişte el s-a înscris la Şcoala militară de ofiţeri de artilerie (1 oct.1915), pe care a absolvit-o în 1916. Ca ofiţer activ de artilerie, participă pe frontul primului război mondial. Este rănit în bătălia de la Mărăşeşti şi decorat (pentru reglarea tirului de artilerie în sectorul Mărăşeşti-Doaga şi baterea obiectivelor în bătălia din august 1917) cu Coroana României cu spade şi panglică de Virtute Militară în grad de cavaler (1918). În anul 1917 a fost avansat locotenent, în perioada 1918-1922 a fost profesor de matematică la Liceului militar Mânăstirea Dealu din Târgovişte, iar în 1922 a trecut în rezervă. A fost reactivat în anul 1941, participând la al doilea război mondial, atât pe frontul din est, unde a fost rănit, cât şi pe frontul din vest. </option> </choose>

Bibliografie

• Neagoe, Stelian - Oameni politici români, Editura Machiavelli, Bucureşti, 2007
• Oroian, Teofil; Nicolescu, Gheorghe (coordonatori) - Şefii Statului Major General Român. 1859 - 2000, Editura Europa Nova, Bucureşti, 2001
• Predescu, Lucian - Enciclopedia României. Cugetarea. Material românesc. Oameni şi înfăptuiri, Editura Saeculum I.O.&Ed. Vestfala, Bucureşti, 1999
• Tucă, Florin; Cociu, Mircea; Chirea, F. - Bărbaţi ai datoriei. 1877 - 1878. Mic dicţionar, Editura Militară, Bucureşti, 1979