Bacova

de la Enciclopedia României

Salt la: navigare, căutare
Satul
Bacova

Oraşul Buziaş
Judeţul Timiş (TM)

Stema judetului Timis.png
Bacova Vedere.jpg
Atestare 1783
Populaţie 1.500 locuitori (2011)

Împărţirea administrativ-teritorială a României

Bacova este un sat în judeţul Timiş cu o populaţie de 1.500 locuitori (2011). Din punct de vedere administrativ, aparţine de oraşul Buziaş.

Localizare

Satul Bacova se găseşte la 5 km de oraşul Buziaş şi la jumătatea drumului dintre Timişoara şi Lugoj, pe drumul judeţean DJ592. Prin Bacova trece calea ferată Timişoara-Buziaş-Lugoj cu staţia CFR Bacova. Localitatea se învecinează la vest cu Chevereşu Mare, la nord cu Sârbova, la est cu Buziaş şi la sud cu Vucova. Bacova se află la 118 m deasupra nivelului mării. Satul este aşezat în orizontal şi vertical cu străzi paralele şi drepte.

Istorie

Pe teritoriul actual al localităţii a existat încă din secolele IV - V o aşezare relativ mare. Satul a fost locuit de români, dar aceştia s-au retras cu timpul în satele româneşti învecinate şi în pădurea Chevereşului. Satul a fost practic întemeiat în 1783, când a început colonizarea cu germani proveniţi din diferite zone ale Germaniei, cei mai mulţi din zona văii Rinului. Exista ipoteza că primii colonişti au fost unguri, bulgari şi slovaci[1] şi că, pe lângă aceştia, între 1781-1785 au mai fost aduse alte circa 100 de familii de germani. Ipoteza a fost combătută de istoricii germani, precum Helmut Wettel, care a întocmit o monografie a cercului Buziaş.[2] Geograful Remus Creţan este şi el de părere că satul s-a înfiinţat în 1783 pe seama coloniştilor germani.[3]

Pe locul unde a fost construită colonia, exista o pădure care a fost defrişată pentru a face loc caselor coloniştilor - case din cărămizi de pământ cu paie. Din locul de unde s-a luat pământul se află balta de la Bacova. Satului i-a fost dat numele de Bachovar, în cinstea comisarului districtual Ioan Bacho.[4] (Dezeni Bacho, subprefect de Caraş) Prima şcoală a fost înfiinţată concomitent cu ridicarea coloniei, în 1783. În 1786 a fost înfiinţată şi parohia romano-catolică, cu sprijinul administraţiei camerale. La scurt timp după venirea primilor colonişti, în 1785, Bacova a fost devastată de turci.

Biserica romano-catolică (1826)

După 1820 a mai venit un nou val de colonişti germani din Boemia, dar şi ţărani şi meşteşugari cehi şi slovaci. Elementul german a rămas cel dominant, ceilalţi colonişti fiind asimilaţi. Până la 1834 a fost proprietate a erariului (fiscului).

Prima biserică a satului (romano-catolică) a fost construită în 1826. Fundaţia ei nu a fost destul de trainică şi cu timpul au apărut probleme. Ea a fost demolată şi pe locul ei a fost construită noua biserică, în stil gotic, inaugurată în 1867.

În primul război mondial au murit 79 de oameni din localitate, în memoria cărora s-a ridicat un monument în parcul de lângă biserică.

În timpul şi imediat după cel de al doilea război mondial au murit 103 oameni, (76 în Germania, 15 în armată română, 3 în lagăre de prizonieri, 2 la atacuri aeriene şi 7 la graniţa ungară, la întoarcere în ţară).[5] După 1945 circa 20% din populaţie (438, între 17-50 de ani, 203 bărbaţi şi 235 de femei) a fost deportată în Rusia în actuala Ucraină în Lagărul Tsistjakowa, în zona carboniferă a Donului pentru lucrări miniere (cărbuni) în mina Krasnodar, dintre care 57 nu s-au mai întors. Pentru ei s-a ridicat un monument în cimitirul satului cu ocazia aniversării a 200 de ani de existenţă a satului, în 1986.[6] Comunitatea germană s-a diminuat constant, suferind un ultim şoc după Revoluţia română din 1989, când marea majoritate a etnicilor germani (circa 1.308) au emigrat în Germania.

În 1988 a avut loc un cutremur cu epicentrul lângă Buziaş, care a afectat mai multe case din zonă, inclusiv din Bacova.

Tradiţia viticolă

O caracteristică aparte a localităţii o constituie tradiţia viticolă. Încă de la mijlocul secolului al XIX-lea, coloniştii germani au găsit aici un teren propice viticulturii (dealul Silagiului) şi au aplicat cunoştinţele aduse din regiunile de baştină unde cultivarea viţei de vie constituia o activitate importantă şi cu tradiţie (germani veniţi din regiunea viticolă Mosel-Saar-Ruwer). Este de remarcat că spre sfârşitul secolului al XIX-lea, colonişti emigraţi în America au adus aici specii de viţă de vie nobilă (riesling, muscat, burgunder, schiller etc.) într-o perioadă când tipurile de viţă de vie nobile erau puternic protejate de ţările cu tradiţie viticolă. La Bacova aproape fiecare casă avea propria sa producţie de vin pentru consum, dar exista şi un surplus care era vândut, cel mai des proprietarilor de birturi din Timişoara, dar şi în străinătate. În prezent producţia de vin în localitate s-a redus la minimum, vinul de Bacova fiind inexistent în comerţ.

Demografie

<lines size=460x180 title="Evoluţia principalelor etnii" ymin=0 ymax=2200 colors=003153,F5B800,99BADD xlabel ylabel=4 grid=xy legend>

,total,români, germani

1880,1748,23,1639 1890,2031,34,1955 1910,2037,47,1895 1930,2156,17,2077 1941,2142,29,2090 1966,1756,102,1640 1977,1712,227,1433 1992,1424,1046,241 2002,1544,1312,105 2011*,1500,0,0 </lines>

În 1858 populaţia Bacovei era constituită din 1.184 germani, 279 slovaci, 118 maghiari, 63 români şi 2 sârbi.[7] Succesiv, populaţia a crescut constant, ajungând la un maxim în 1941, când au fost înregistraţi 2.142 locuitori, dintre care 2.090 germani. După cel de-al doilea război mondial populaţia a început să scadă şi în special numărul germanilor. Satul s-a păstrat majoritar german până târziu în anii '80. După această perioadă, românii devin majoritari şi îi înlocuiesc practic pe germani. La recensământul din 2002 populaţia era de 1.544 locuitori, din care 1.312 români, 105 germani, 50 maghiari, 36 de ţigani, 21 de slovaci şi 13 ucraineni. Recensământul din 2011 a consemnat o scădere a populaţiei cu 3%, până la 1.500 locuitori.

Bibliografie

  • Creţan, Remus, Dicţionar toponimic şi geografico-istoric al localităţilor din judeţul Timiş, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2006 ISBN 973-7608-65-8
  • Ioan Lotreanu, Monografia Banatului, Institutul de Arte Grafice „Ţara”, Timişoara, 1935
  • Varga, E., Statistică recensăminte după limba maternă, respectiv naţionalitate, jud. Timiş 1880 - 2002, [1]
  • Wettel, Helmut, Der Buziaser Bezirk. Landschaften mit historischen Streislichtern, Temesvar, Südungarische Buchdruckerei, 1919

Note

  1. Lotreanu, p. 41
  2. Wettel, p. 40
  3. Creţan, p. 13
  4. Lotreanu, p. 41
  5. http://www.bakowa.de/krieg.htm
  6. ibidem
  7. Wettel, p. 44

Legături externe