Bateria Ştefan cel Mare

de la Enciclopedia României

Salt la: navigare, căutare

Bateria Ştefan cel Mare a fost o baterie de coastă amplasată pe malul Dunării în timpul Războiului pentru Independenţă din anii 1877-1878.

Marele Cartier General a decis transformarea localităţii Calafat, judeţul Dolj, într-un punct puternic fortificat, ca parte a Operaţiei de acoperire a Dunării în timpul Războiului pentru Independenţă. Începând cu anul 1876 au fost construite mai multe baterii pe malul Dunării care aveau rolul de a se opune forţelor turceşti de pe malul opus al fluviului. Aceste baterii vor deschide ostilităţile împotriva Imperiului otoman în momentul în care România va intra în Războiul pentru Independenţă. Construcţia de noi baterii a continuat până în anul 1877, în funcţie de nevoile armatei. Au fost construite în total pe malul Dunării un număr de zece baterii, puse sub comanda unică a maiorului Nicolae Dimitrescu-Maican, cu un efectiv total de trei sute douăzeci militari. Fiecare baterie a primit un nume sugestiv din istoria românilor. Numele celor zece baterii de artilerie construite la Calafat în timpul Războiului pentru Independenţă sunt: Carol, Elisabeta, Mircea, Ştefan cel Mare, Mihai Bravu, Renaşterea, Independenţa I, Independenţa II, Perseverenţa şi Basarabia.

Bateria Ştefan cel Mare a fost construită în lunile iunie-iulie 1877, împreună cu alte trei baterii: Mihai Bravu, Renaşterea, Independenţa I şi Independenţa II, ca urmare a creşterii necesităţilor armatei române de a se proteja de eventuale debarcări turceşti pe malul românesc al Dunării. Aceste baterii se adăugau celor trei baterii deja existente la începutul războiului (Carol, Elisabeta şi Mircea). Bateria Ştefan cel Mare era armată cu patru tunuri calibru 121,3 mm din dotarea armatei teritoriale şi cu tunuri Krupp, calibru 78,5 mm. O parte a bateriei era deservită de militari din marina militară românească, iar altă parte de pompieri.

În timpul duelului de artilerie cu forţele otomane, din perioada 11-14 iunie 1877, în bateria Ştefan cel Mare a căzut la datorie sergentul Constantin Popescu. El este considerat a fi primul erou român care a murit în Războiul pentru Independenţă. Sergentul Constantin Popescu făcea parte din bateria 1, comandată de locotenentul Elefterie Dănescu, care aparţinea de Regimentul 1 artilerie. În memoria eroului s-a ridicat un monument în anul 1882, pe care scrie: "În amintirea primului oştean căzut în Războiul româno-ruso-turc. 17 mai 1877. Serg. Popescu Constantin".

Bibliografie

  • Stroea, Adrian, col. conf. univ. dr., Băjenaru, Gheorghe, lt. col - Artileria română în date şi imagini, Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, Bucureşti, 2010 ISBN 978-606-524-080-3
Baterii de artilerie construite la Calafat în timpul Războiului pentru Independenţă
ElisabetaMirceaŞtefan cel MareMihai BravuRenaştereaIndependenţa IIndependenţa IIPerseverenţaBasarabia