Bateria Carol

de la Enciclopedia României

Salt la: navigare, căutare

Bateria Carol a fost o baterie de coastă amplasată pe malul Dunării în timpul Războiului pentru Independenţă din anii 1877-1878.

Marele Cartier General a decis transformarea localităţii Calafat, judeţul Dolj, într-un punct puternic fortificat, ca parte a Operaţiei de acoperire a Dunării în timpul Războiului pentru Independenţă. Începând cu anul 1876 au fost construite mai multe baterii pe malul Dunării care aveau rolul de a se opune forţelor turceşti de pe malul opus al fluviului. Aceste baterii vor deschide ostilităţile împotriva Imperiului otoman în momentul în care România va intra în Războiul pentru Independenţă. Construcţia de noi baterii a continuat până în anul 1877, în funcţie de nevoile armatei. Au fost construite în total pe malul Dunării un număr de zece baterii, puse sub comanda unică a maiorului Nicolae Dimitrescu-Maican, cu un efectiv total de trei sute douăzeci militari. Fiecare baterie a primit un nume sugestiv din istoria românilor. Numele celor zece baterii de artilerie construite la Calafat în timpul Războiului pentru Independenţă sunt: Carol, Elisabeta, Mircea, Ştefan cel Mare, Mihai Bravu, Renaşterea, Independenţa I, Independenţa II, Perseverenţa şi Basarabia.

Bateria Carol era deja construită la începutul lunii mai 1877 şi a făcut parte din primele trei baterii de coastă de pe Dunăre cu care armata română a intrat în război (împreună cu bateriile Elisabeta şi Mircea). Era armată cu patru tunuri de bronz calibru 152,4 mm, de producţie rusească, şi era destinată lovirii artileriei otomane de la nord de Vidin, de pe malul opus al Dunării. În iunie 1877 în baterie se aflau şi tunuri Krupp, calibru 87 mm, model 1875. Efectivul iniţial al bateriei era de douăzeci militari, din marina românească.

La 15/27 mai 1877, regele Carol I a vizitat bateria Carol în timpul inspecţiei pe care o realiza la bateriile de la Calafat. Ajuns aici, el a ordonat deschiderea focului asupra Vidinului. Bateria era ocupată de bateria 6 a regimentului 1 artilerie şi era comandată de căpitanul Zănescu. La ora 19.30 s-a deschis focul de către tunul 1 din bateria Carol, după care a tras tunul 1 din bateria Mircea, urmat de tunul 1 din bateria Elisabeta. Turcii au răspuns cu foc de artilerie după a doua lovitură românească de tun, duelul care a urmat durând o oră. Cinci proiectile turceşti au căzut în bateria Carol. La prima lovitură românească de tun regele Carol I a rostit celebra propoziţie: "Asta-i muzica ce-mi place!". Începând cu anul 1895, la fiecare dată de 15 mai, artileriştii români au organizat Sărbătoarea întâiului tun, în amintirea acestui duel de artilerie la care a asistat regele.

Bateria Carol a mai fost comandată de locotenentul Ştefan Stoika.

Bibliografie

  • Stroea, Adrian, col. conf. univ. dr., Băjenaru, Gheorghe, lt. col - Artileria română în date şi imagini, Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, Bucureşti, 2010 ISBN 978-606-524-080-3