Calea ferată Baziaş - Oraviţa

Calea ferată Baziaş - Oraviţa este cea mai veche cale ferată din România. Construcţia ei a început în 1847 şi a fost finalizată în 1854. În lungime totală de 62,5 km, astăzi este funcţională doar de la Oraviţa la Iam, după care traversează teritoriul Serbiei.

Context istoric. Construcţia liniei

Construcţia acestei căi ferate s-a justificat prin nevoia Austriei de a transporta produsele miniere din Banatul montan şi în special din zona Aninei, către portul Baziaş, de unde să poată fi duse mai departe, pe Dunăre, către centrul Europei. Lucrările au început în 1847 şi au fost întrerupte anul următor, datorită evenimentelor revoluţionare din 1848-1849. În 1850 a fost reluată construcţia liniei, pentru ca aceasta să fie finalizată în 1854. În acel moment avea loc Războiul Crimeei care a cauzat şi o cerere sporită pentru cărbune. Imediat după finalizarea lucrărilor, linia a fost pusă în funcţiune pentru transportul cărbunelui şi şi-a câştigat numele de Kohlenbahn („linia cărbunelui”).

În 1855 statul austriac aflat în criză financiară, avea să vândă domeniile din Banat, printre care şi această cale ferată, către societatea StEG. La 1 noiembrie 1856 a fost deschis şi traficul de călători. În 1858, s-a dat în folosinţă şi calea ferată de la Jasenovo la Vârşeţ şi Timişoara, care făcea legătura cu căile ferate austro-ungare, iar în 1863 a fost dată în folosinţă calea ferată Oraviţa - Anina, care era o prelungire a liniei.

Caracteristici tehnice

În primii ani de funcţionare, pe traseul Oraviţa - Baziaş, în lungime totală de 62,5 km, circula o singură pereche de trenuri mixte. Viteza medie comercială era de 20,6 km/h, prin urmare traseul era parcurs în aproximativ 3 ore.

Traseu

Calea ferată urmărea traseul Baziaş - Bela Crvka (Biserica Albă, azi Serbia) - Jasenovo (Serbia) - Iam - Oraviţa. În prezent, trenurile mai circulă doar pe porţiunea Oraviţa-Iam. Circulaţia pe segmentul între Iam şi Baziaş a fost limitată după unirea Banatului cu România şi stabilirea graniţei cu Serbia, Biserica Albă şi zona înconjurătoare fiind atribuite Serbiei. În perioada comunistă, datorită divergenţelor politice cu regimul lui Tito, circulaţia a fost complet suspendată.

Bibliografie

• Moldovan, Simeon Samson - Judeţul Caraş şi oraşul Oraviţa : scurtă monografie istorică, Oraviţa : Tipografia Iosif Kaden, 1933
• Raularian Rusu, Organizarea spaţiului geografic în Banat, Editura Mirton, Timişoara, 2007 ISBN 978-973-52-0201-9