Constantin Romanu Vivu

Constantin Romanu Vivu
Născut		1821, Pinticu, judeţul Bistriţa-Năsăud
Decedat		29 ianuarie 1849, Sângeorgiu de Mureş, judeţul Mureş
Ocupaţie		revoluţionar

Constantin Romanu Vivu (n. 1821, Pinticu, judeţul Bistriţa-Năsăud - 29 ianuarie 1849, Sângeorgiu de Mureş, judeţul Mureş) a fost un revoluţionar paşoptist din Transilvania, prefect al Legiunii XII Mureş.

Originea şi familia

S-a născut la Pintic-Cojocna, lângă Bistriţa, în anul 1821. Rămas orfan de ambii părinţi de mic copil, a fost crescut de unchiul său, Ştefan Moldovan, preot în Pintic. La vârsta potrivită, în anul 1842, a fost luat în grijă de un alt unchi, Grigore Moldovan, care era profesor de limba germană în Blaj.

Studiile

La Blaj Constantin Romanu se va înscrie la Seminarul greco-catolic. După doar un an la Seminar, în 1843, protestează împreună cu alţii unsprezece colegi faţă de decizia episcopului Ioan Lemeni de a exmatricula din aceeaşi şcoală confesională pe Simion Bărnuţiu. Ca urmare a participării sale la acest protest, Constantin este eliminat şi el din Seminar.

Fiind exmatriculat din cauză că se revoltase împotriva episcopului Ioan Lemeni, părăseşte Blajul pentru scurt timp. Se întoarce în oraş în anul 1844, dar în anul 1845, îmbolnăvindu-se, renunţă să mai urmeze cursurile Seminarului, pe care îl părăseşte definitiv. O altă cauză a abandonării pregătirii în vederea realizării unei cariere preoţeşti o constituie răzbunarea episcopului Lemeni asupra unchilor care l-au crescut pe Constantin: Ştefan Moldovan, preot, pedepsit disciplinar, şi Grigore Moldovan, dezbrăcat de haina preoţească şi forţat să se mute la Braşov. Ambii susţinuseră cauza lui Simion Bărnuţiu şi protestaseră faţă de eliminarea acestuia din şcoală.

Activitatea

În toamna anului 1847 Constantin trece munţii în Ţara Românească şi se stabileşte la Bucureşti, unde va funcţiona ca şi profesor la pensionul Schewitz.

Fiind la curent cu evenimentele din Ardeal de la începutul anului 1848, se întoarce în Transilvania în primăvara acelui an şi participă la Marea Adunare de la Blaj din 3/15 mai. A fost ales ca membru în Comitetul Naţional Român, care îşi va avea sediul la Sibiu şi va coordona acţiunile revoluţionare ale românilor ardeleni. Odată cu Constantin a fost ales membru în acelaşi Comitet şi unchiul său, Ştefan Moldovan.

La începerea revoluţiei din Muntenia, Constantin Romanu Vivu trece din nou munţii în această provincie şi se pune în slujba revoluţiei de aici. A fost numit comisar cu propaganda în judeţul Teleorman şi însărcinat cu păstrarea legăturii cu revoluţionarii români din Ardeal. La 6 septembrie 1848 a primit sarcina simbolică de a purta drapelul naţional în fruntea revoluţionarilor care se îndreptau spre Câmpia Filaretului pentru arderea Regulamentului Organic şi a condicii rangurilor boiereşti. Peste doar câteva zile revoluţia din Muntenia lua sfârşit în urma intervenţiei trupelor turceşti.

Încheindu-se revoluţia din Muntenia, Constantin se întoarce din nou în Ardeal. Aici, Comitetul Naţional Român a decis organizarea a cincisprezece legiuni înarmate pentru a înlătura administraţia ungară şi pentru a se apăra de efectele deciziei Dietei maghiare din Cluj de unire a Ardealului cu Ungaria, împotriva voinţei românilor şi a saşilor. La 6/10 octombrie 1848 Constantin Romanu Vivu este numit prefect al Legiunii XII Mureş.

Prefectura condusă de Constantin Romanu Vivu cuprindea 104 sate pornind de la Târgu Mureş, Teaca şi Reghin până la Topliţa, pe Valea Gurghiului până la Lăpuşna şi pe Valea Beicii până la Urisiul de Sus. De pe acest areal se vor recruta luptătorii Legiunii XII Mureş. Ca ajutor la primit pe unchiul său, Ştefan Moldovan, cu gradul de viceprefect. Ca structură, Legiunea XII Mureş a fost organizate în nouă tribunate, un tribunat fiind recrutat de pe raza a 10-12 localităţi din prefectură. Au fost puşi sub arme mai mult de 3000 voluntari în cadrul Legiunii. De instrucţia lor militară răspundea locotenentul Axentie Bogza. Legiunea şi-a avut sediul central la Reghin.

Tabăra legionarilor s-a aflat pe parcursul lunii octombrie 1848 în mod succesiv la Mihalţ, Cecălaca şi Aţântiş. Legiunea a operat la sfârşitul lunii octombrie pe teritoriul dintre Mureş şi Târnăveni. La 31 octombrie legionarii atacă trupa contelui Lázár, pe care o distrug aproape complet. La 5 noiembrie, întărită cu detaşamentele de luptă conduse de tribunii Bianu şi Nicolae Pop, Legiunea XII Mureş surprinde şi distruge de data aceasta în întregime brigada secuiască a contelui Lázár, refăcută între timp.

La 15 decembrie prefectul Romanu Vivu ajunge la centrul de comandă al Legiunii XII de la Reghin. De la Reghin prefectul porneşte cu trupele sale spre Gurghiu spre a dezarma pe secuii aflaţi acolo. Între 19 şi 23 decembrie a dus acţiuni de dezarmare a miliţiilor ungureşti şi secuieşti din satele de pe cursul Mureşului, până la Deda. La 23 decembrie dezarmează satele Pănet, Şilea şi Cuieşd, apropiindu-se foarte mult de Târgu Mureş. În seara zilei de 24 decembrie se află în faţa porţilor oraşului Târgu Mureş, care i se deschid de către maghiari fără a i se opune rezistenţă. Legiunea nu se va putea menţine însă în oraş şi se va retrage în curând datorită înaintării generalului insurgent Bem, cu forţe militare superioare.

După retragerea din Târgu Mureş prefectul Romanu Vivu s-a aflat la Reghin, de unde porneşte în ianuarie 1849 spre Topliţa. La 20 ianuarie poposea în cătunul Gudea, comuna Stânceni. Aici a fost capturat de o trupă de secui. Au căzut în prizonierat alături de prefect şi viceprefectul Ştefan Moldovan, unchiul său, tribunul Ioan Maior şi tribunul Ioan Naste. Cu toţii au fost puşi în lanţuri şi trimişi la Târgu Mureş şi judecaţi de un tribunal unguresc. Tribunalul nu a dat nici o sentinţă în cazul lor, ci a dispus să fie trimişi la tribunalul din Debreţin, Ungaria.

Moartea

La 28 sau 29 ianuarie 1849, Constantin Romanu Vivu şi viceprefectul Ştefan Moldovan au fost urcaţi într-un car tras de vaci spre a fi duşi la Debreţin. Abia ieşiţi din Târgu Mureş, în comuna Sângeorzul de Mureş, au fost atacaţi de civilii unguri şi ucişi în bătaie, în hotarul localităţii. Cadavrele celor doi au fost aruncate apoi într-un şanţ, unde au fost lăsate să zacă trei zile. După aceste câteva zile cele două trupuri au fost ridicate din şanţ de către cetăţeni din Târgu Mureş şi înmormântate.

Nu se cunoaşte nici până în ziua de azi unde este mormântul prefectului Legiunii XII Mureş, Constantin Romanu Vivu, şi al viceprefectului său, Ştefan Moldovan.

Moştenirea

• Un liceu din Teaca, judeţul Bistriţa-Năsăud, se numeşte Constantin Romanu Vivu
• O stradă din Târgu Mureş, judeţul Mureş, se numeşte Constantin Romanu Vivu

Bibliografie

• Valentin Borda, Viorica Dutcă, Traian Rus - Avram Iancu şi prefecţii săi, Casa de editură Petru Maior, Târgu Mureş, 1997. ISBN 973-97703-7-1

Legături externe

• http://www.taramotilor.ro