Familia Halga de Hălmagiu
de la Enciclopedia României
Halga de Hălmagiu este o familie română de origine nobilă din localitatea Hălmagiu, judeţul Arad.
Familia a fost nobilitată la 18 septembrie 1680 de principele Transilvaniei, Mihai Apafi, la Iernut, judeţul Mureş. Prin aceasta, iobagul Ioan Halga, locuitor în satul Ţărmure, judeţul Arad, a fost eliberat din iobăgie pentru meritele sale militare şi ridicat la rangul de nobil, cu titlul de primipil armalist (nobil cu îndatoriri militare). Conform specialiştilor de la Institutul de Lingvistică "Iorgu Iordan-Alexandru Rosetti" din Bucureşti, numele de Halga provine din cuvântul "halângă", care în slava veche înseamnă "tufiş".
Diploma este scrisă pe pergament în limba latină medie, traducerea în limba română fiind următoarea:„NOI, MIHAIL APAFI Din mila lui Dumnezeu principe al Transilvaniei şi al părţilor Ungariei domn şi comite al secuilor
facem cunoscut prin cuprinsul celor de faţă tuturor celor cărora se cuvine, că noi pentru mijlocierea personală a unora dintre credincioşii noştri domni consilieri pe de o parte, iar pe de alta pentru rugăciunea preasmerită a plăcutei doamne Christina Veer, soţia cinstitului şi plăcutului Sigismund Banffi de Losoncz consilierul nostru cel mai apropiat, comite al comitatului Albei al Transilvaniei sus-zise, prin care ne-a făcut cunoscut că l-ar fi eliberat şi slobozit cu drept veşnic pe chibzuitul Ioan Halga originar de pe moşia ei, Hălmagiul Mare, pentru slujbele credincioase de sub jugul iobăgesc, cu dreaptă cinste. Aşadar, din mila noastră deosebită şi prin deplinătatea puterii noastre priciare scoţându-l cu îndurare pe acelaşi Ioan Halga din starea şi condiţia iobăgească în care s-a născut şi a trăit până acum, am hotărât să-l adăugăm, să-l asociem, să-l alegem şi să-l înscriem în ceata şi numărul adevăraţilor, fiilor, neîndoielnicilor şi deosebiţilor nobili ai acestui regat al Transilvaniei şi părţilor Ungariei anexate aceluiaşi, după cum l-am eliberat, adăugat, asociat, ales şi înscris prin tăria [scrisorilor] celor de faţă, hotărând în chip lămurit ca începând de acum pentru totdeauna, acelaş Ioan Halga şi moştenitorii şi urmaşii lui de ambele sexe să fie ţinuţi şi socotiţi drept adevăraţi, fii, neîndoielnici, şi deosebiţi nobili. Ca semn al acestei adevărate şi desăvârşite nobilităţi [le acordăm] aceste arme sau insemne ale nobilităţii: Scut militar de culoare albastră, în câmpul căruia se vede un cocor care veghează reprezentat în culoarea sa naturală, şezând pe piciorul stâng, iar cu dreptul cuprinzând o piatră preţioasă de culoarea zambilei, deasupra scutului este aşezat un coif militar cu viziera închisă, acoperită de o diademă regală, împodobită în chip cuvenit cu perle şi pietre scumpe, din conul coifului curg benzi sau panglici de culori diferite spre ambele marginile sau extremităţi ale coifului înconjurându-l şi împodobindu-l în chipul cel mai frumos, după cum toate acestea se văd clar înfăţişate şi zugrăvite cu mână iscusită şi arta picturii la capătul sau începutul scrisorilor noastre de faţă. Cu chibzuinţă şi după bună ştiinţă, din generozitatea noastră princiară, amintitului Ioan Halga, şi tuturor moştenitorilor şi urmaşilor săi de ambele sexe cu milostivire încuviinţând şi hărăzind le-am dat, dăruit şi conferit, ca ei înşişi, suszisele arme sau insemne ale nobilităţii, după obiceiul celorlalţi adevăraţi, fii, neîndoielnici, şi deosebiţi nobili care se folosesc de blazoane, oriunde, în bătălii, întreceri militare, turniruri, dueluri, întreceri individuale, şi în alte exerciţii militare şi nobiliare de orice fel, pe sigilii, steaguri, vase, veştminte, covoare, arme, medalioane, corturi, case, morminte şi în general pe orice fel de lucruri şi feluri de foloase, sub titlul întregii şi desăvârşitei nobilităţi, prin care dorim ca ei să fie zişi deosebiţi, să fie ţinuţi, numiţi şi socotiţi de către toţi oamenii şi de fiecare în parte, de orice stare, condiţie, treaptă, cinste, ordin, demnitate şi preeminenţă, şi să primească şi să poarte toate şi fiecare din acele slujbe, milostiviri, privilegii, scutiri, libertăţi, imunităţi şi prerogative pe care ceilalţi adevăraţi, născuţi, neîndoielnici, şi deosebiţi oameni nobili şi ostaşi ai amintitului regatului noastru al Transilvaniei şi ai părţilor Ungariei anexate aceluiaşi, le folosesc, se bucură după obicei, în orice mod, din vechime şi de drept, şi pe care să fie veşnic volnici şi în stare să le folosească, să se bucure. Spre pomenirea şi veşnica trăinicie a acestui lucru am dat scrisoarea noastră de faţă întărită cu puterea sigiliului nostru atârnat pomenitului Ioan Halga, tuturor moştenitorilor şi urmaşilor săi de ambe sexe am hotărât să le dăm cu milostivire şi să le hărăzim. Dată în cetatea noastră Iernut la 18 Septembrie 1680.”„În adunarea generală a domnilor magnaţi şi nobili ai comitatului Alba Transilvaniei în ziua de 15 a lunii ianuarie anul 1682, ţinută în târgul Aiud, scrisoarea armală de faţă a fost înfăţişată, prezentată şi publicată în numele şi în persoana celui pomenit înăuntru, fără să se ridice vreo împotrivire.
Gaspar Szathmary, judele notarilor comitatului Alba Transilvaniei”În anul 1715 Ioan Halga de Hălmagiu încă trăia, fiind menţionat în conscripţia fiscală austriacă din acel an.
Descendenţi ai familiei Halga trăiesc şi azi în Hălmagiu, Cluj-Napoca, Arad şi Oradea.
Bibiliografie
- Mager, Traian - Monografia ţinutului Hălmagiului, volumul I, 1935
- Pag, Teodor A. - Zarandul, ţară de voievozi, cneji şi nobili români. Familia PAG DE CRISTEŞTI pe trepte de istorie, ediţia a II-a, Editura Napoca Star, Cluj-Napoca, 2005 ISBN 973-647-281-7