Măgura Priei

Măgura Priei

- Vârf montan -

Vedere panoramică asupra Vârfului „Măgura Priei”

Informaţii generale

Altitudine: 996 m.

Localizare: Nord-vestul Transilvaniei, jud. Sălaj, sat Pria

Lanţ muntos: Carpaţii Occidentali

Grup montan: Munţii Apuseni

Coordonate: 47°00′23″N 22°54′31″E

Localizarea Măgurii Priei pe hartă

Măgura Priei (cu altitudinea maximă de 996 m, atinsă în vârful omonim) este o subdiviziune a Meseșului, grupare montană importantă a Munţilor Apuseni, ce aparține lanțului muntos al Carpaților Occidentali.

Măgura Priei (cel mai înalt vârf al Munţilor Meseșului) este zonă montană de interes turistic, unde, în fiecare an (în a II-a duminică a lunii mai) se desfăşoară tradiţionala serbare câmpenească „Măsurişul Oilor”.

Localizare

Măgura Priei se află în extremitatea nord-estică a Munților Apuseni și cea central-vestică a Meseșului, în sud-vestul județului Sălaj (în limitele teritoriale ale satului Pria), la limita sud-vestică a graniței teritoriale cu judeţul Cluj, în imediata apropiere a drumului județean care leagă localitatea Cizer de satul Vânători.

Istoric

Cercetările arheologice făcute de-a lungul timpului în zona Munților Meseșului aduc dovezi materiale de existența unei căi de comunicație (drum medieval) ce străbătea Măgura Priei, astfel, aici au fost descoperite ruinele unui turn de apărare și semnalizare, cu rol de supraveghere a drumului sării (transportul sării dinspre centrul Transilvaniei de la Turda, spre valea Someșului, apoi spre Europa Centrală). Descoperirea arheologică este consemnată (la pagina 91) în Repertoriului arheologic al județului Sălaj.

Geologie și geomorfologie

Măgura Priei face parte din ramificația nordică a Munților Apuseni, caracterizată printr-un relief cu extensie redusă ca altitudine, culmii domoale (aflate în bazinul superior al văii Priei) acoperite în cea mai mare parte de păduri, făgete, pajiști și fânețe.

Dim punct de vedere geologic, măgura este constituită pe șisturi cristaline și conglomerate de pietrișuri, nisipuri și argile, arareori calcare. Versantul nordic și cel nord-estic este presărat pe alocuri cu stâncării (calcare de dimensiuni reduse) de culoare alb-cenușiu, cu depozite grohotișuri rezultate în urma proceselor de eroziune desfășurate de-a lungul vremii.

În versantul stâng al văii Coltăului, aproape de confluența cu pârâul Țâcârlăului, se află un afloriment (abrupt calcaros - încă neexplorat) de interes paleontologic, cunoscut de localnici sub denumirea de Râpa Albă, ce prezintă resturi fosilifere (cochilii de melci) depozitate în strate de rocă sedimentară constituită din marnă calcaroasă. Acest fenomen este întâlnit și în abruptul drumului ce traversează Zugăul, dar aici cochilile se află depozitate în strate de conglomerate alcătuite din argile și nisipuri.

Toponimie

Toponimele sunt legate de diminutive ce evidențiază în primul rând graiul locuitorilor satului Pria, astfel, în arelul măgurii formele de relief (dealuri, stâncării, aflorimente, văi, pajiști, pășuni) sunt cunoscute sub diferite nume (oronime): Țâcârlău, Coltău, Valea Urzâcarului, Măgurice, Gribăn, Coasta Sclipturii, Purcăreță, Su' Izvoară, Su' Coaste, Râpa Albă, Pietricel, Grui, Osoi, Tăușoare, Su' Piatră, Vițălar, Capu Văii, Arsură, Tiiș, La Valauă, Taină, Iclejie, La Mormânt, La Cioroi, Băiasă, Rânșor, Dâmbu Gaidoș, Râtu Lung, Zugău, Brădulețe, Goroni, Brădet, Valea Crucii, Părăul Piciorului, Valea Poicului, Carpini, Diezurele.

Biodiversitate

În arealul măgurii sunt întâlnite habitate cu păduri de Fagus sylvatica (fag), păduri de Quercus petraea (gorun), păduri de Pinus sylvestris (pin), păduri în amestec (fag și carpen), lunci aluvionare cu Alnus glutinosa (arin negru), tufărișuri cu mesteacăn și alun, pajiști și pășuni cu graminee; ce adăpostesc o mare varietate de floră și faună specifică nordului Apusenilor.

Floră

Vegetația întâlnită este eterogenă, de la făgete și gorunete până la pajiști și plantații de conifere (pin).

Arbori și arbusti

Pădure de fag şi carpen în Măgura Priei

Pădurile ce acoperă o importantă suprafață a măgurii, au în componență arbori cu specii de: fag (Fagus sylvatica) în asociere cu gorun (Qercus petraea), carpen (Carpinus betulus), cer (Quercus cerris), frasin (Fraxinus excelsior), ulm (Ulmus foliaceae), stejar (Qercus robur), pin (rezultat din plantații cu puiet de Pinus sylvestris), mesteacăn (Betula pendula), măr-pădureț (Malus sylvestris), păr-pădureț (Pyrus pyraster). În luncile pâraielor vegetează specii arboricole de arin (Alnus glutinosa) și răchită (Salix fragilis).

Tufărișurile sunt constituite din mai multe specii de arbusti, dintre care: soc roșu (Sambucus racemosa) și socul negru (Sambucus nigra), alun (Corylus avellana), lemnul câinelui (Ligustrum vulgare), sânger (Cornus sanguinea), corn (Cornus mas), clocotiș (Staphylea pinata), tulichina (Daphne mezereum), păducel (Crataegus monogyna), porumbar (Prunus spinosa), mur (Rubus fruticosus), măceș (Rosa canina), afin (Vaccinum myrtillus), zmeur (Rubus idaeus).

Specii ierboase

La nivelul ierburilor, atât în păduri, la marginea acestora, cât și pe suprafețele cu pajiști și pășuni, este întâlnită o mare varietate floristică, constituită în cea mai mare parte din plante cu specii mediteranene, daco-balcanice, pontice sau panonice.

Margaretă (Leucanthemum vulgare)

Dintre plantele semnalate în arealul Măgurii Priei, pot fi amintite specii de: laptele cucului (Euphorbya amygdaloides), osul iepurelui (Ononis spinosa), pătlăgină (Plantago major), clopoțel (Campanula serrata), plămânărică (Pulmonaria officinalis), vinariță (Asperula odorata), păștiță (Anemone nemerosa), frag (Fragaria vesca), găinușe (Isopyrum thalictroides), brebenei (Corydalis solida), ciclamen, rostopască (Chelidonium majus), talpa gâștii (Leonurus cardiaca), tătăneasă (Symphytum officinale), traista-ciobanului (Capsella bursa-pastoris), țintaură (Centaurium umbellatum), viorele (Scilla bifolia), măcriș (Oxalis acetosella), leurdă (Allium ursinum), brândușă (din speciile Colchicum autumnale și Crocus banaticus), sânzâiene (Galium verum), margaretă (Leucanthemum vulgare), sunătoare (Hypericum perforatum), ghiocel (Galanthus nivalis), lușcă (Leucojum vernum), podbal (Tussilago farfara), scai vânăt (Eringium planum), coada-calului (Equisetum arvense), ciuboțica cucului (Primula veris), coada șoricelului (Achillea millefolium), mentă (Mentha piperita) sau păpădie (Taraxacum officinale).

Gramineele sunt prezente cu specii de rogoz (Carex acutiformis), firuță (Poa pratensis), șuvar de munte (Poa trivalis), scradă (Festuca drimeja), mălaiul cucului (Luzula campestris) sau horști (Luzula sylvatica).

Ciuperci

Hrib (Boletus edulis)

În pădurile de fag și gorun, la lizierele acestora și în tufărișurile de mesteacăn sunt întâlnite (începând cu mijlocul verii și până toamna târziu) un număr mare de ciuperci cu specii de: hrib (Boletus edulis), hrib pucios (Boletus aereus), ciupercă de câmp (Agaricus arvensis), oișcă (Russula virescens), roșcovă (Lactarius deliciosus), bureți usturoi (Lactarius piperatus), creasta-cocoșului (Ramaria botrytis), bureți galbeni (Cantharellus cibarius) sau piciorul-căprioarei (Macrolepiota procera).

Faună

Fauna este una diversificată şi reprezentată de mai multe specii de mamifere, păsări, reptile, amfibieni și insecte, astfel:

Mamifere cu specii: lup (Canis lupus), mistreț (Sus scrofa), vulpe roșcată (Vulpes vulpes crucigera), căprioară (Capreolus capreolus), viezure (Meles meles), veveriță (Sciurus carolinensis), dihor (Mustela putorius), iepure de câmp (Lepus europaeus);

Păsări: pițigoi (Canus major), grangur (Oriolus oriolus), fazan (Phasianus colchicus), ciocănitoare (Drycopus martius), privighetoare (Luscinia megarhynchos), zaică (Garrulus glandarius), mierlă (Turdus merula), cioară de semănătură (Corvus frugilegus), rândunică (Tachycineta bicolor), vrabie (Passer domesticus), cuc (Cuculus canorulus), cinteză (Fringilla coelebs), uliu-păsărar (Accipiter nisus);

Reptile și amfibieni: șopârla de câmp (Lacerta agilis agilis), gușter (Lacerta viridis viridis), șarpele orb (Anguis fragilis), broască roșie (Rana temporaria), buhai de baltă cu burtă roșie (Bombina bombina), buhai de baltă cu burtă galbenă (bombina veriegata), broască verde (Bufo viridis), salamandră (Ambystoma maculatum).

Insecte cu specii de: fluturi, gărgărițe sau cărăbuși, dar și un coleopter cunoscut sub denumirea populară de rădașcă (Lucanus cervus) ce-și are habitatul în zonele împădurite (pe scoarța copacilor sau printre frunzele uscate de pe sol și se hrănește cu larve și furnici. Rădașca este o specie (protejată prin lege) ce aparține familiei Lucanidae.

Hidrografie

Părăul Coltăului, unul din afluenţii de stânga al văii Priei

Principala caracteristică a rețelei hidrografice este repartiția uniformă a numărului de izvoare (care alimenteză numeroasele pâraie cu debit mic de apă, dar permanent) pe toată suprafața nordică a versantului măgurii.

Pânza freatică a Măgurii Priei este bine reprezentată de izvoare (fântâni amenajate de-a lungul timpului de localnicii care își lucrau fânețele pe timpul verii): Fântâna Ioanii Niculaii, Fântâna Petrii Floarii, Fântâna Drenului, Fântâna Hașului, Fântâna Băicănești) care la rândul lor formează mai multe pâraie (Părăul Urzâcarului, Părăul Coltăului, Părăul Fânaților, Părăul Țâcârlăului, Părăul Brădulețului, Părăul Scurții; Părăul Ouăni) ce străbat versantul nordic, adunându-și apele în albia vaii Priei, unul din afluenții de dreapta al râului Crasna.

Lacurile (tăurile) sunt alimentate de izvoare sau de precipitațiile din timpul anului și sunt împrejmuite de mlaștini și turbării cu vegetație specifică zonelor umede.

Căi de acces

• Drumul național DN1H Zalău - Vârşolţ, de aici se intră în stânga pe drumul județean (DJ108G), pe ruta: Crasna - Cizer
• Drumul național DN1 Cluj-Napoca - Huedin - Ciucea - drumul județean (DJ108A), pe direcția Vânători

Atracții turistice

Manifestări culturale

În Măgura Priei, în locul cunoscut de localnici sub denumirea de Purcăreață, are loc în fiecare an, în a II-a duminică a lunii mai, tradiționala serbare câmpenească „Măsurișul oilor”. Prima ediție a măsurișului a avut loc în anul 1967, eveniment organizat la inițiativa și cu sprijinul regretatului fiu al satului Pria, Ioan Sonea. Evenimentul pastoral se desfășoară într-un cadru natural excepțional, la fiecare început al primăverii, odată cu împreunișul oilor.

Obiective turistice

În vecinătatea măgurii se află mai multe obiective de interes turistic (lăcașuri de cult, monumente istorice, muzee, arii naturale protejate), astfel:

Biserica de lemn din satul Sârbi

• Biserica „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Pria construită între anii 1930-1936
• Biserica „Nașterea Maicii Domnului din Cizer” (construcție 1942-1948
• Biserica de lemn din Răstolț datată din 1840, monument istoric
• Biserica de lemn din Tusa (monument istoric) construită în secolul al XVIII-lea
• Biserica de lemn din Sârbi construită în anul 1760 de către meșterii Achim Pop și Ivan Druglit și pictată de zugravul de biserici Dimitrie Ispas de la Gilău, monument istoric
• Biserica de lemn din Fildu de Sus cu hramul „Pogorârea Duhului Sfânt” datată din 1727, monument istoric
• Biserica de lemn din Gălpâia cu hramul „Nașterea Maicii Domnului” (monument istoric) este construită în anul 1575 în satul Gălpâia și strămutată în 1939 în incinta muzeului de la Ciucea
• Castrul roman de la Buciumi, fortificație din piatră construită în anul 114 cu scop de apărare a orașului roman Porolissum
• Muzeul din Cizer (casă de lemn acoperită cu paie, construită în secolul al XVIII-lea)
• Conacul Octavian Goga din Ciucea, domeniu ce a aparținut familiei marelui poet Octavian Goga și pe care se află casa memorială a poetului (conacul); casa (Casa Ady) memorială a poetului maghiar Ady Endre născut în comitatul Sălaj; casa de oaspeți (Casa albă), Mănăstirea „Nașterea Maicii Domnului”, biserica de lemn și mausoleul (Mausoleul iubirii)
• Rezervația peisagistică Tusa-Barcău (arie naturală protejată cu o suprafață de 13,43 hectare, de tip forestier și peisagistic) aflată pe teritoriul administrativ al comunei vecine, Sâg.

Vezi și

• Munţii Meseş
• Pria

Legături externe

• Caiete silvame - Măsurișul oilor de la Măgura Priei

Bibliografie

• Zona etnografică, Meseș, I. A. Goia, Ed. Sport Turism București 1982
• Județul Sălaj, Monografie, V. Cormoș, V. Borda, Ed. Sport-Turism București 1980
• Geografia României I, Geografia fizică, M. Ielenicz, Ed. Universitară București 2005
• Cizer-790, file de monografie, Petru Galiș, Ed. Școala Noastră, Zalău 2009