Monumentul Independenţei (Craiova)

de la Enciclopedia României

Salt la: navigare, căutare

Monumentul Independenţei de la Craiova a fost un monument dedicat eroilor români din Războiul pentru Independenţă (1877-1878).

Pentru meritele sale deosebite în conducerea operaţiilor militare, generalul Iacob Lahovary şi-a găsit loc pe cel mai reprezentativ monument dedicat celor care au fost eroii războiului pentru neatârnare, „Monumentul Independenţei” de la Craiova, dezvelit la 21 mai 1913.

Monumentul redă evenimentul din 15 mai 1877, când domnitorul Carol I, după ce inspectează bateriile de la Calafat, ordonă deschiderea focului asupra Vidinului. La ora 19 şi 30 minute, s-a deschis focul, semnalul fiind dat de tunul 1 din bateria „Carol I”, apoi trăgând tunul 1 din bateria „Mircea” şi tunul 1 din bateria „Elisabeta”.

Turcii răspund după a doua lovitură, duelul de foc durând o oră, cinci obuze turceşti căzând în bateria „Carol I”. În timp ce bateria lansa prima lovitură asupra Vidinului, domnitorul Carol I rostea celebrele-i cuvinte: „Asta-i muzica ce-mi place!”.

Monumentul a fost realizat din bronz, avea o înălţime totală de 9,75 m, fiind aşezat pe un soclu de beton cu latura de 8,6 m, redând prima lovitură de tun executată de artileria română, care „vesteşte tuturor românilor ruperea legăturilor de vasalitate şi Independenţa României”. Monumentul poate fi considerat un omagiu adus Artileriei române, înfăţişând, pe soclul ce reconstituie o porţiune din parapetul bateriei „Carol I” de la Calafat, din opt personaje, şapte artilerişti: patru servanţi la două tunuri, asistaţi de căpitanul Zănescu, comandantul bateriei „Carol I”, care urmăreşte traiectoria obuzelor; în plan secund maiorul Iacob Lahovary, şeful operaţiilor din Marele Cartier General, care priveşte, împreună cu ministrul de război, generalul Cernat, harta cu dispozitivul turcesc; deasupra acestui grup de luptători a fost aşezată statuia Domnitorului Carol I, imortalizând momentul primei lovituri de tun de la Calafat. „Cele două tunuri în poziţii diferite (...) prin cele două momente prezentate (tragerea şi încărcarea) sugerează privitorului ideea continuităţii focului (bateria a tras,bateria trage, bateria continuă să tragă)”.

Monumentul va fi demolat şi topit de autorităţile comuniste în anul 1948.

Bibliografie

  • Neagoe, Stelian - Oameni politici români, Editura Machiavelli, Bucureşti, 2007
  • Oroian, Teofil; Nicolescu, Gheorghe (coordonatori) - Şefii Statului Major General Român. 1859 - 2000, Editura Europa Nova, Bucureşti, 2001, pp. 44-47;
  • Predescu, Lucian - Enciclopedia României. Cugetarea. Material românesc. Oameni şi înfăptuiri, Editura Saeculum I.O.&Ed. Vestfala, Bucureşti, 1999, p. 473
  • Tucă, Florin; Cociu, Mircea; Chirea, F. - Bărbaţi ai datoriei. 1877 - 1878. Mic dicţionar, Editura Militară, Bucureşti, 1979, pp. 161-162
  • *** Revista Artileriei, februarie 1907, p. 140-144;