Trupele blindate

de la Enciclopedia României

Salt la: navigare, căutare

Trupele blindate în armata română 1916 - 1947

Prima unitate blindată din armata română a fost formată încă din anul 1916 şi s-a numit Grupul de automitraliere. Avea în dotare patru maşini de luptă (două marca Peugeot şi două marca Renault) înarmate cu mitraliere franceze Chatelleraut, calibru 8 mm, iar în noiembrie 1916 primindu-se încă două automobile blindate, numele unităţii a fost schimbat în cel de Grup de autoblindate.

Grupul de autoblindate a luptat în ofensiva Armatei a II-a române în iulie 1917, în operaţiunile de pe şoseaua Soveja şi în defileul Grozeşti. În anul 1917 se capturează de la defectorii ruşi câteva autoblindate marca „Austin” şi „Austin-Putilov”, care au fost folosite în acţiunile de luptă din anul 1919.

Trupele propriu-zise de tancuri au luat naştere în armata română în anul 1919, prin constituirea Batalionului Carelor de Asalt, la 1 noiembrie 1919. Reşedinţa acestei unităţi a fost la Târgovişte, iar dotarea era făcută cu tancuri franceze Renault FT 17. În anul 1919 batalionul este completat cu noi maşini de luptă, fiind cumpărate din Franţa 48 tancuri cu tun şi 28 tancuri cu mitralieră. S-au livrat doar 28 tancuri noi, restul urmau să fie cedate armatei române de către Armata de Orient franceză.

La 1 ianuarie 1921 Batalionul Carelor de Asalt este reorganizat şi redenumit. Se va numi de acum Regimentul Carelor de Luptă şi va avea în componenţă pe lângă tancuri şi trenuri blindate, autoblindate şi motomitraliere. Pentru că această structură era greoaie, trenurile blindate sunt date în 1922 la Regimentul de artilerie antiaeriană, iar în 1925 sunt date la Sibiu la alte unităţi şi autoblindatele şi motomitralierele. În 1926 Regimentul Carelor de Luptă va mai suferi o reorganizare.

În perioada anilor 1937-1939 se modernizează tehnica de luptă din dotare prin achiziţia de tancuri cehoslovace şi franceze. Regimentul Care de Luptă se va numi de acum Regimentul 1 Care de Luptă şi va avea în dotare 126 tancuri Skoda LT35. Tancurile Skoda LT35 vor fi cunoscute în armata română sub indicativul românesc R2. La 1 noiembrie 1939 se va înfiinţa Regimentul 2 Care de Luptă, care va fi dotat cu 75 tancuri Renault R35, cunoscute la noi sub indicativul românesc R35. Cavaleria a primit 35 tancuri uşoare AH IV ce vor fi cunoscute sub indicativul românesc R1 şi câteva autoblindate Tatra şi Skoda.

La 1 ianuarie 1939 se înfiinţează Centrul de Instrucţie Motomecanizat pentru instruirea personalului necesar trupelor de tancuri.

La 20 octombrie 1939 se înfiinţează la Turda Brigada 1 Motomecanizată. La 1 septembrie 1940 această unitate îşi schimbă numele în Brigada A Rapidă, ce urma să fie prima unitate din Divizia Rapidă, dar această divizie nu s-a mai înfiinţat niciodată.

La 12 octombrie 1940, datorită sosirii în ţară a Misiunii Militare germane, trupele româneşti de tancuri se reorganizează şi se instruiesc conform doctrinei germane.

Proiectata Divizie Rapidă, mutată la Târgovişte după pierderea Ardealului în septembrie 1940, îşi schimbă denumirea la 19 ianuarie 1941 în Divizia 1 Motomecanizată şi la 1 martie 1941, primind şi Regimentul 2 care de luptă, se redenumeşte ca Divizia 1 blindată.

După începerea operaţiunilor militare împotriva Rusiei sovietice, Divizia 1 blindată trece Prutul la 3 iulie prin capul de pod Ştefăneşti şi acţionează în direcţia Moghilev, apoi contribuie la obţinerea victoriei de la Brânzeşti. Ajunge la Nistru pe 8 iulie şi acţionează în direcţia Soroca şi apoi spre Bălţi. Divizia a acţionat pentru scoaterea inamicului dn masivul Corneşti, iar pe 16 iulie a intrat în Chişinău, după care a urmărit pe ruşii ce se retrăgeau spre Tighina.

Divizia 1 blindate a fost ulterior pusă în subordinea Armatei 4 române şi a participat la cucerirea Odessei. În acest scop Divizia a trecut Nistrul în noaptea de 5/6 august 1941, a intrat în luptă, iar după 14 august a avut un rol mai mic datorită pierderilor mari ce le-a avut. La 19 august Divizia mai avea doar 20 tancuri în stare de funcţionare şi este dată la o grupare ce se va numi Detaşamentul Motomecanizat colonel I. Eftimiu.

La 1 septembrie 1941 Regimentul 1 care de luptă e retras de pe front, iar după 22 august 1941 e retras şi restul diviziei.

Cavaleria a avut în organica sa Grupuri de cercetare blindată, dotate cu tancuri R 1. Grupurile de cercetare blindată au participat la luptele pentru cucerirea Odessei, au luptat ca şi unităţi de urmărire sau de intervenţie împotriva rezistenţelor inamice.

În anul 1942 Divizia 1 blindată se afla pe frontul de la Stalingrad. La 29 august debarcă în zona localităţii Stalino, iar în 9 octombrie 1942 se echipează cu tancuri mijlocii de producţie germană: PzKpfw III (indicativ românesc T3) şi PzKpfw IV (indicativ românesc T4). A primit ulterior tunuri antitanc germane şi autoblindate de cercetare, probabil SdKfz 222. Pe 29 octombrie se primesc două tancuri de captură, ruseşti, dintre care unul era modelul T26.

La 10 noiembre Divizia e transferată în zona Armatei 8 italiene. Valoarea combativă a Diviziei era scăzută din cauza dotării necorespunzătoare cu material de calitate mai slabă decât a inamicului.

După declanşarea contraofensivei sovietice din 19 noiembrie 1942 Divizia 1 blindate a primit ordin să înainteze pentru a elibera din încercuire diviziile de infanterie româneşti ce fuseseră împresurate de ruşi. Pe 20 noiembrie Divizia dă lupte grele cu Brigada 219 blindată şi Divizia 119 sovietice. Divizia a atacat la 21 noiembrie 1942 Cernîşevskaia dar nu a reuşit să cucerească localitatea şi s-a retras. Pe 24 noiembrie Divizia se retrage din nou şi spre seară traversează râul Cir. Pe 26 noiembrie Divizia vine în ajutorul Diviziei 22 blindată germană, pe care o eliberează din încercuire.

Între 20-26 noiembrie Divizia a suferit pierderi foarte mari în oameni şi material. Pierderile au continuat şi după această dată, la 29 noiembrie Divizia mai avea doar 3 tancuri în stare de funcţionare. Din acest motiv este dată la diferite grupuri de luptă în cadrul cărora luptă şi se retrage, trece Doneţul la 1 ianuarie 1943, iar la 2 ianuarie ajunge la Novoşahtinsk, unde este trecută în rezervă.

În perioada 1943-1944 trupele de cavalerie ar fi avut nevoie de blindate, dar nu au fost disponibile pentru ele. Cavaleriştii mai rămăseseră la începutul lui mai 1943 cu doar 2 tancuri R 1 în stare de funcţionare. Ei primesc de la germani la 11 mai 1943 un număr de 50 tancuri PzKfw 38 (t) (indicativ românesc T38), de producţie cehoslovacă, dar numai 17 dintre acestea erau funcţionale. La 5 iulie 1943 aceste tancuri sunt constituite în Batalionul carelor de luptă T 38. Acest Batalion va lupta în toamna anului 1943 în Kuban şi Crimeea şi se va retrage succesiv în faţa înaintării inamice până la Sevastopol, de unde a fost evacuat în aprilie 1944 în România, dar fără tancuri, care au fost abandonate.

Adusă în ţară în martie 1943, Divizia 1 blindată a intrat în refacere până în august 1944 şi a fost din nou reorganizată.

În aprilie 1944 Divizia e trimisă pe frontul din Moldova. Divizia luptă pentru a opri ofensiva sovietică pornită în 19 august 1944, suferă pierderi şi e obligată să se retragă.

Refăcută după 23 august 1944, va lupta pentru eliberarea Transilvaniei, Ungariei, Cehoslovaciei şi Austriei.

Bibliografie

  • Cornel I. Scafeş, Horia Vl. Şerbănescu, Ioan I. Scafeş – Trupele blindate din armata română 1919-1947, Editura Oscar Print, Bucureşti, 2005 ISBN 973-668-084-3