Utvin

de la Enciclopedia României

Salt la: navigare, căutare
Satul
Utvin

Comuna Sânmihaiu Român
Judeţul Timiş (TM)

Stema judetului Timis.png
Atestare 1338
Populaţie 1.875 locuitori
Cod poştal 307382

Împărţirea administrativ-teritorială a României

Utvin este un sat în judeţul Timiş. Face parte din comuna Sânmihaiu Român şi are o populaţie de 1.875 locuitori (2002).

Localizare

Utvin se situează la vest de Timişoara, la limita dintre teritoriul comunei Sânmihaiu Român şi teritoriul administrativ al municipiului, pe malul stâng al Canalului Bega. Acest teritoriu a cunoscut o dezvoltare edilitară deosebită astfel încât distanţa de la Utvin până la Timişoara s-a redus la circa 2-3 km. Distanţa până în centrul oraşului este de circa 9 km, iar legătura se face pe drumul judeţean DJ591. 3 km la vest, pe acelaşi drum, se află centrul de comună, Sânmihaiu Român. Prin Utvin trece şi calea ferată Timişoara-Cruceni, cu halta Utvin.

Istorie

Prima atestare documentară datează din anul 1338, când apare în registrele papale cu denumirile de Uthwin sau Kis Otveny, documente din care reiese că avea dreptul să ţină târguri. În 1456 a intrat pentru scurt timp în posesia lui Iancu de Hunedoara. După aceea s-au succedat diferiţi proprietari feudali maghiari. În anul 1552, comitele de Timişoara a anexat Utvinul Cetăţii Timişoara. Documentele medievale vorbesc despre o localitate mai la sud de Utvin, Oraşi, însă aceasta nu mai există. Într-un defter otoman din 1554, este consemnat cu 170 case, un număr foarte mare pentru acea perioadă.[1]

Conform tradiţiei, biserica veche din lemn s-ar fi construit la 1714. Cândva, după 1760, ea a fost mistuită de un incendiu. Pe locul vechii biserici, sătenii şi-au construit în 1766 o nouă biserică, din cărămidă.[2]

În perioadă modernă, conform unui recensământ din 1910 aşezarea avea 312 clădiri, cu o populaţie de 1.440 dintre care 1.095 români de religie ortodoxă, 180 maghiari, 105 germani, cu o haltă la calea ferată. În 1912 existau doi proprietari mai de seamă Mihai Acxel de Zombor şi Valentin Watz. Comuna mai dispunea şi de cărămidărie, proprietatea firmei Dunster şi Wetzler. Unul din lanuri se mai numeşte în grai popular “La piatră”. Aici se mai văd liniile fundaţiei unei vechi biserici probabil pe locul unde în Evul Mediu era vatra satului.

Autorităţile maghiare au impus în anul 1913 denumirea Ötveny, iar de la 1918 poartă numele actual Utvin.[3]

Demografie

Evoluţia populaţiei

<lines size=340x160 title="Evoluţia populaţiei" ymin=0 ymax=2000 colors=003153,F5B800,99BADD,BFFF00 xlabel ylabel=4 grid=xy legend>

,total,români,germani,maghiari

1880,1268,1228,31,5 1890,1381,1261,49,53 1910,1440,1171,144,105 1930,1327,1184,35,87 1941,1347,1234,42,60 1966,1730,1561,16,139 1977,1999,1871,10,108 1992,1672,1552,9,62 2002,1875,1777,10,44 </lines>

În ultimii 120 de ani, populaţia satului a avut o evoluţie fluctuantă. În anul 1880 avea 1.268 de locuitori.[4] Sfârşitul secolului XX a reprezentat o primă perioadă de creştere, până la 1.537 de locuitori, în bună parte datorită aşezării aici a unui grup de germani. Germanii însă nu s-au stabilizat, o bună parte din ei a emigrat în America la începutul secolului XX. O a doua perioadă de creştere a numărului de locuitori are loc după instaurarea regimului comunist în România. Spre deosebire de alte sate bănăţene, Utvinul a cunoscut o creştere substanţială, în special datorită apropierii de Timişoara. De la 1.228 locuitori cât avea în 1956, a ajuns la 1.999 locuitori în 1977, adică o creştere de 63% în circa 20 de ani. Spre sfârşitul perioadei comuniste, populaţia a început să scadă. În 1992 Utvinul avea 1.672 locuitori (în scădere cu 16%). În fine, o a treia perioadă de creştere a populaţiei are loc în intervalul 1992 - 2002, de la 1.672 la 1.875 locuitori. Acestă creştere este în contra-tendință faţă de evoluţia generală negativă înregistrată în satele bănăţene în această perioadă şi se datorează în mare parte dezvoltării imobiliare din regiunea mare a Timişoarei.

Structura etnică

Încă de la primele recensăminte moderne, se atestă caracterul românesc al Utvinului. O minoritate mai consistentă a existat în perioada 1890-1920, de maxim 20% din populaţie, îndeosebi germani şi maghiari. Germanii au rămas în număr foarte mic după al doilea război mondial, în schimb a crescut numărul maghiarilor. În ultimele decenii, şi numărul acestora a scăzut. În prezent, din totalul de 1.875 locuitori, 1.777 sunt români (95%), restul fiind maghiari, romi, câţiva germani şi alţii.

Structura religioasă

Din punct de vedere religios, majoritatea locuitorilor sunt ortodocşi.

Bibliografie

  • Creţan, Remus, Dicţionar toponimic şi geografico-istoric al localităţilor din judeţul Timiş, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2006 ISBN 973-7608-65-8
  • Munteanu, Ioan, Banatul istoric. vol 2. Ocupaţii. Economia, Editura Excelsior Art, Timişoara 2007, ISBN 978-973-592-191-0
  • Săcară, Nicolae, Bisericile de lemn dispărute din Banat, Editura Excelsior Art, Timişoara ISBN 973-592-074-3
  • Varga, E., Statistică recensăminte după limba maternă, respectiv naţionalitate, jud. Timiş 1880 - 2002, [1]
  • ***Site-ul Primăriei Sânmihaiu Român - Descriere a satului Utvin

Note

  1. Munteanu, p.21
  2. Săcară, p.86
  3. Creţan, p.135
  4. Varga E., p.104