Marina Ştirbey

Marina Ştirbey
Născută		19 martie 1912, Viena, Austria
Decedată		15 iulie 2001, Bouloc, Franţa
Ocupaţie		aviatoare
Părinţi		George şi Elisabeta Ştirbei

Marina Ştirbei (n. 19 martie 1912, Viena, Austria – d. 15 iulie 2001, Bouloc, Franţa). Aviatoare.

Biografie

Fiica prinţului George Ştirbei (fratele lui Barbu Ştirbey, mareşal al Curţii regale) şi a Elisabetei. Nepoata lui George Valentin Bibescu şi verişoara lui Bâzu Cantacuzino, doi aprigi piloţi, obţine brevetul de pilot gr. II, în 1935, după un stagiu la Şcoala de Pilotaj, condusă de Ioana Cantacuzino. „Parc-o văd pe Marina coborând din Messerschmitt-ul său personal, străbătând pista. Era strălucitoare zâmbind acolo, umăr la umăr cu văru-său, Bâzu Cantacuzino, care-o învăţa să facă acrobaţii în înalt” (Mariana Drăgescu).

În 1936, ocupă locul I la primul concurs aerian organizat în România şi participă la un mare raid în N Europei, singură la bordul avionului, pe ruta Bucureşti –Stockholm, devenind astfel prima româncă ce a survolat în condiţii de ceaţă deasă Marea Baltică. A participat, din partea Aeroclubului Român, la prima Conferinţă tehnică internaţională de ajutorare aeriană, întrunită în 12 – 14 iunie 1937, la Budapesta. La iniţiativa ei au fost obţinute două avioane sanitare ce puteau transporta câte doi răniţi şi o însoţitoare. În 1938, participă, în calitate de membru în comitetul de conducere al Crucii Roşii Române, alături de Mariana Drăgescu, Nadia Russo, Virginia Duţescu şi Irina Burnaia, la manevrele militare regale ce au loc la Galaţi. După ce zboară pe un avion de transport, echipat sanitar, are ideea creării unei escadrile sanitare militare, încadrată în exclusivitate cu personal navigant feminin, după modelul organizaţiei feminine finlandeze „Lotta Svard”. Memoriul înaintat de ea este aprobat de Subsecretariatul de Stat al Aerului din România şi, la 25 iunie 1940, ia fiinţă „Escadrila Albă” (numită astfel de ziaristul italian Curzio Malaparte) care a avut ca prime titulare pe aviatoarele M. Drăgescu, N. Russo şi Virginia Thomas.

În februarie 1942 s-a căsătorit cu prinţul Constantin Basarab Brâncoveanu, naşi fiind Martha Bibescu şi George Matei Cantacuzino; fastul acestui eveniment monden l-a făcut pe ambasadorul finlandez, Eduard Palin, să afirme că: „Asta e ultima nuntă aristocratică din Europa nouă ce se întrevede. Alta nu va mai fi!”.

După instalarea comunismului în România, familia Marina Ştirbei a fost deposedată de toate bunurile, soţul arestat în 1947, ea şi cei doi copii ajungând să trăiască din vânzarea puţinelor bunuri pe care le mai deţinea şi, bineînţeles, din ceea ce primeau de la prieteni şi Crucea Roşie. Au reuşit să plece din ţară cu ajutorul Marthei Bibescu, prin intermediul Crucii Roşii. „Principesa Marina Ştirbei a fost un personaj interesant în trecutul istoriei naţionale care cu modestie şi dăruire şi-a lăsat amprenta în trecutul istoriei aviaţiei române, iar prin faptul că era femeie..., a contribuit la emanciparea femeii şi aşezarea ei pe picior de egalitate într-un domeniu greu accesibil sexului frumos, acela al aviaţiei” (Petre Crăciun-Ardeleanu).

Bibliografie

• George Marcu (coord.), Dicţionarul personalităţilor feminine din România, Editura Meronia, Bucureşti, 2009.