Banloc

de la Enciclopedia României

Salt la: navigare, căutare
Satul
Banloc

Comuna Banloc
Judeţul Timiş (TM)

Stema judetului Timis.png
Colaj Banloc.jpg
Atestare 1400
Populaţie 1.581 locuitori
Cod poştal 307010

Împărţirea administrativ-teritorială a României

Banloc este un sat în judeţul Timiş, centru administrativ al comunei cu acelaşi nume. Are o populaţie de 1.581 locuitori (2002).

Localizare

Se situează în sudul judeţului Timiş, în apropiere de graniţa cu Serbia, la 7 km vest de oraşul Deta, pe drumul naţional DN59B Cărpiniş - Deta. Se învecinează la nord cu Ofseniţa, la est cu Deta, la sud-est cu Soca, la sud cu Partoş, la vest cu Livezile şi la nord-vest cu Dolaţ.

Istorie

Prima atestare documentară a Banlocului datează din 1400, când într-un document în limba latină apare scris numele localităţii Byallak. Nu se cunosc date precise despre existenţa unei aşezări decât din 1554, dintr-un defter otoman. De asemenea, se ştie că în timpul ocupaţiei turceşti a Banatului, la Banloc şi-a avut reşedinţa de vară paşa de la Timişoara.

După ce turcii sunt alungaţi din Banat, la 1717, are loc o primă numărare a caselor. Atunci localitatea este înregistrată cu numele Panlogh, cu 85 de case şi aparţinând de districtul Ciacova.. În acest timp Banlocul este donat banului croat Draşkovics. În 1783, armeanul Lazăr din familia Karakcsoy cumpără domeniul Banloc, odată cu titlul de conte. Familia sa va construi aici un castel care poate fi văzut şi astăzi. Construit pe temelii mai vechi, castelul a fost etajat în 1793 şi cu timpul a fost dotat cu numeroase obiecte valoroase. De asemenea, a fost amenajat parcul din jurul proprietăţii, fiind aduse specii rare de arbori.

În timpul colonizărilor din secolul XVIII, la Banloc s-au aşezat diferite familii de colonişti, dar într-o proporţie mai mică faţă de alte localităţi din Banat. În 1777 Banlocul avea 229 de case şi era unul din satele cele mai mari din Banat. În 1805 - 1806 este amenajată orezăria pe malul Bărzavei, una din cele mai vechi culturi de acest tip de la noi din ţară. Ulterior suprafaţa cultivată cu orez s-a extins foarte mult.

După primul război mondial, în 1922, contele Karatsony este expropriat şi părăseşte Banlocul, iar o bună parte din moşie este împărţită ţăranilor care au luptat pe front. În 1935 moşia rămasă intră în proprietatea reginei Elisabeta, orezăriile fiind o sursă de venit importantă atât pentru localnici cât şi pentru casa regală. În 1947 monarhia a fost înlăturată şi regina a părăsit Banlocul. Domeniile au fost confiscate iar castelul a devenit în 1950 sediul a gospodăriei de stat. În perioada comunistă a funcţionat aici un azil, orfelinat şi şcoală.

Cutremurul din 1991

Un eveniment care a afectat viaţa comunei a fost cutremurul deosebit de puternic din data de 12 iulie 1991, care a avut epicentrul la Banloc şi o intensitate de 5,5 grade pe scara Richter. Cutremurul s-a soldat cu un mort şi 9 răniţi. Turla bisericii catolice a căzut, iar clădire a fost atât de avariată încât a trebuit demolată. Biserica ortodoxă a fost şi ea puternic afectată, astfel că turnul a trebuit dărâmat şi reconstruit, iar clădirea consolidată. Mare majoritate a caselor au fost afectate, iar unii localnici au rămas fără case.

Populaţia

La recensământul din 2002, satul Banloc avea 1.581 locuitori, din care 1.328 români, 203 ţigani, 20 maghiari, 15 ucraineni, 8 sârbi, 6 germani şi un bulgar. Conform recensămintelor efectuate în perioada 1880 - 2002, populaţia localităţii a evoluat după cum urmează: <lines size=500x180 title="Evoluţia populaţiei" ymin=0 ymax=3000 colors=003153 xlabel ylabel=4 grid=xy legend>

,total

1880,2244 1890,2522 1900,2755 1910,2836 1920,2527 1930,2361 1941,2374 1956,2240 1966,2260 1977,2261 1992,1636 2002,1581 </lines>

Bibliografie

  • Creţan, Remus, Dicţionar toponimic şi geografico-istoric al localităţilor din judeţul Timiş, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2006 ISBN 973-7608-65-8
  • Iedu, Ioan, Monografia comunei Banloc, 2001
  • Lotreanu, Ioan, Monografia Banatului, Institutul de Arte Grafice „Ţara”, Timişoara, 1935
  • Varga, E., Statistică recensăminte după limba maternă, respectiv naţionalitate, jud. Timiş 1880 - 2002, [1]